Dragă cititorule, așa cum îți promiteam în posturile mele de pe social media, revin cu un review complet și complex despre A12 APEX, cel mai avansat amplificator integrat oferit de compania franceză Advance Paris, de altfel fiind și primul meu contact cu acest brand.

A12 APEX este un vârf de gamă, aducând cu pași serioși Advance Paris către zona exclusivistă High-End, prin includerea în A12 APEX a unor particularități deosebite. Aduc aminte aici de combinația ideală de preamplificare pe lămpi și amplificare de putere pe tranzistori. De asemenea, A12 APEX duce puterea mai departe decât predecesorii săi, oferind 190 W per canal în 8 ohmi într-o configurație de tip dual mono, niște cifre extrem de notabile pentru un amplificator integrat.

Particularitățile lui A12 APEX nu se opresc aici, acesta oferă conectivitate analogică completă, circuite balansate și single-ended, dar și preamplificare phono, pe lângă toate acestea dispunând și de o conectivitate digitală bogată, multiple intrări și un DAC rezolut și modern.

Unde mai pui că totul este prezentat frumos, într-o carcasă corpolentă și grea, cu o parte frontală pe care nu o uiți ușor, realizată dintr-un plexiglas masiv, în spatele căruia sălășluiesc atât lămpile de preamplificare, cât și două VU-metre impresionante. Recunosc că toate aceste dotări și nivelul de finisaj oferit, la acest preț avantajos, fac din Advance Paris A12 APEX o ofertă teribil de interesantă.

Eram curios de multă vreme să încerc produsele Advance Paris și cred că să încep cu noul A12 APEX a fost cea mai ideală direcție. Așa că, dragă cititorule, așază-te comod și dă-mi voie să îți povestesc toată experiența mea cu Advance Paris A12 APEX.

Înainte de a continua cu următorul capitol al review-ului, îți relatez și faptul că, dat fiind ediția aniversară pe care o avem de față, APEX, cea care marchează 30 de ani de la lansarea brandului Advance Paris, Audio Enterprise / Audio Tehnic a decis să ofere un cadou primelor trei comenzi de A12 APEX. Este vorba de un accesoriu de la un alt brand din portofoliul Audio Enterprise / Audio Tehnic, Tara Labs. Dacă te încadrezi în primii trei, vei primi alături de A12 APEX, cadou, un cablu de alimentare Apollo Extreme. Am testat combinația A12 APEX și Apollo Extreme și se potrivesc la fix împreună.

CINE SUNT ADVANCE PARIS?

Advance Paris este brandul cel mai popular din portofoliul Audio Enterprise / Audio Tehnic, cu produse avantajoase ca preț și cu design de inspirație retro, cu celebrele VU-metre albastre, dar și cu un sunet aparte, cald, dulce și rotund, numai bun pentru cei ce doresc să se bucure de muzică.

Advance Paris s-a născut în Franța în 1995 din „părinți” audiofili, inițial sub numele Advance Acoustic, producând boxe. Ulterior, producătorul francez și-a dezvoltat portofoliul, îndreptându-și atenția către electronicele Hi-Fi, lansând în 2004 primul său amplificator integrat, brandul crescând și devenind un jucător important în piața de produse Hi-Fi. În 2025 compania împlinea 30 de ani de existență, de aici și seria aniversară „APEX”, din care face parte A12 APEX-ul nostru din review-ul de astazi.

Filosofia Advance Paris nu a fost niciodată de a duce sunetul în extremele sale High-End, ci mai degrabă de a construi aparate complete, coerente și fun, care să ofere o plăcere reală și simplă în ascultare. Spre deosebire de alte branduri care aleg o direcție strict tehnică, prea curată, ori, dimpotrivă, prea colorată, Advance Paris a ales o cale de mijloc: o combinație între rigoarea inginerească și muzicalitate. Aparatele lor sunt fun, poate cele mai muzicale și mai „bucuroase” din toată piața de aparatură Hi-Fi.

Un element profund definitoriu pentru Advance Paris este abordarea hibridă, combinarea de preamplificare pe lămpi cu amplificare solid-state, o chestiune despre care se știe în audio că este una dintre cele mai grozave rețete. Această combinație este cea care aduce sunetul special al Advance Paris, căldura și dulceața aceea specifică venind din partea de preamplificare pe lampă, iar autoritatea și puterea vin din amplificarea solid-state.

UNBOXING ȘI PRIMELE IMPRESII

Am avut deosebita plăcere să primesc în teste un A12 APEX sigilat și să fiu eu primul care îl aduce la viață. Împachetarea este făcută fără cusur, cutie dublă de carton, material textil pe aparat, fața frontală fiind complet acoperită cu o protecție autoadezivă groasă. În cutia cu accesorii descoperim o telecomandă, cablu de alimentare, manual de utilizare ș.a.m.d. Îți las mai jos o fotografie cu detaliul de construcție al A12 APEX:

După cum poți observa și din fotografie, fața frontală realizată din plexiglas este impresionantă, realizată fără cusur, fără granulație de vreun fel. Restul finisajelor sunt foarte bine realizate și ele, nivelul său de finisaj apropiindu-se de alte branduri cu mult mai multe pretenții. De remarcat că, chiar dacă avem de-a face cu un brand de aparatură Hi-Fi de buget, finisajele sunt neașteptat de bune.

Montajul în sistemul meu a decurs fără probleme de vreun fel, aparatul a ajuns repede să înlocuiască amplificatorul și preamplificatorul meu și a rămas să cânte câteva zile înainte să îl ascult critic. Rodajul însă este foarte important în cazul său și voi reveni asupra acestui subiect în cadrul Pontului Audiofil de astăzi.

În imaginea de mai jos poți observa telecomanda aparatului:

DETALII TEHNICE

Advance Paris A12 APEX este construit pe o arhitectură hibridă rafinată, în care etajul de preamplificare utilizează tuburi ECC81 (12AT7), operate într-un regim stabilizat și optimizat pentru zgomot redus și linearitate, în timp ce etajul de putere este realizat în stare solidă, într-o topologie dual-mono reală, alimentată de două transformatoare toroidale independente. Etajul final este capabil să livreze per canal aproximativ 190 W/8Ω și 280–290 W/4Ω, cu o rezervă de curent semnificativă, ceea ce permite controlul ferm al sarcinilor dificile și menținerea stabilității în impedanțe joase.

Un element important este modul „High-Bias”, care mută punctul de funcționare al etajului final către o zonă apropiată de clasa A pentru primii W, reducând distorsiunile de comutație și crescând densitatea armonică în zona de putere mică. Alimentarea este filtrată cum trebuie, printr-o armată de condensatori de capacitate mare, asigurând un ripple minim și o livrare instantanee de curent în pasajele dinamice. În secțiunea digitală, conversia este realizată de un chip ESS ES9039, implementat într-o configurație atent optimizată pentru jitter redus și separare clară între domeniul digital și cel analogic, ceea ce contribuie la o prezentare curată, cu un nivel ridicat de rezoluție și micro-detaliu.

Revenind la lămpile cu care sosește echipat A12 APEX, îți menționez că etajul său de preamplificare folosește două lămpi ECC81 (12AT7), acestea fiind responsabile în principal de conturul tonal și de textura sunetului, aducând acea ușoară rotunjire, căldură, fluiditate și naturalețe specifică circuitelor pe lămpi.

Lămpile sunt montate pe socket, deci pot fi înlocuite ușor, permițând ajustarea fină a caracterului de sunet în funcție de preferințe și de restul sistemului, însă schimbarea lor trebuie făcută cu atenție, deoarece influențează direct echilibrul tonal și rafinamentul general al aparatului.

Privind partea din spate a lui Advance Paris A12 APEX, devine clar că avem de-a face cu un aparat extrem de complet si de complex din punct de vedere al conectivității, gândit să acopere practic orice scenariu de utilizare. În zona analogică regăsim un număr generos de intrări RCA (CD, AUX-uri multiple), alături de două intrări balansate XLR, dar și de o intrare dedicată Phono, configurabilă MM/MC, cu ajustări fine pentru capacitanță și impedanță, semn clar că nu este un simplu „bonus”, ci o implementare serioasă. Secțiunea digitală este la fel de bogată, incluzând multiple intrări coaxiale și optice, USB si port HDMI ARC, rar întâlnit în această zonă de produse. Integrarea în sistem este facilitată de pre-out și amp-in, permițând utilizarea aparatului fie ca preamplificator, fie ca amplificator de putere, în timp ce ieșirea de subwoofer iti permite adaugarea de doua subwoofere, cate unul pentru fiecare canal. Nu lipsesc nici porturile de control (trigger in/out, RS-232), iar terminalele de boxe, solide și bine spațiate, acceptă orice tip de conexiune – banane, spade sau fir dezizolat.

Portul A BTC

CE MUZICĂ AM ASCULTAT PE A12 APEX?

Procedura mea de testare a unui aparat de talia lui A12 APEX este ca, mai întâi, să îl trec prin bună parte din playlist-ul meu de testare, ce include muzică variată, de la muzică clasică până la metal. De obicei las pe shuffle acest playlist și mă las purtat de automatismul platformei de streaming. La un moment dat va apărea o piesă care mă va ghida și voi înțelege cu ajutorul ei ce tip de muzică sună bine pe A12 APEX.

Totul a sunat bine pe A12 APEX, însă, imediat ce am auzit The Girl from Ipanema, extrasă de pe albumul GETZ/GILBERTO, am rămas uimit de cum se aude pe A12 APEX. Albumul a fost lansat în 1963 și a conținut niște piese fundamentale pentru Bossa Nova, Desafinado, Corcovado și, bineînțeles, The Girl from Ipanema. Albumul se găsește și în magazinul Audio Enterprise / Audio Tehnic în format bandă, CD și vinil, în niște masterizări de excepție de la casa de discuri audiofilă AudioNautes.

Dacă pui pe ascultare „The Girl From Ipanema”, prima piesă de pe acest album și hit-ul care a dat tonul acestui succes, auzi imediat un ritm tipic de Bossa Nova, liniștit, fără visceralitate, ca un tren fără greutate care de abia atinge șinele. Acest ritm în care toboșarul, la marginea stângă a scenei parcă doar mângâie cinelele, este urmat de vocea suavă, ca un cântec de leagăn, a lui João Gilberto, chiar din mijloc.

João cântă în limba sa nativă portugheză și, chiar dacă nu înțelegi pe deplin ce spune, înțelegi mesajul, fiindcă povestește cu dragoste despre ceva ce el a văzut cândva în Ipanema. Este ușor, pe măsură ce ascultăm și analizăm, să ne dăm seama că João stă aplecat peste chitară, în stilul său tipic, relaxat, ca și cum stă în jurul unui foc de tabără, cu chitara în mână, la miez de noapte, și ne povestește ceva frumos. Nu există în toată lumea muzicală o vorbă mai lină ca a lui João. Portugheza și propriul său suflet fac o magie de nedescris.

După ce João termină ce are de spus, dintr-o extremă dreapta a scenei, parcă de la kilometri distanță, o simțim separat pe Astrud Gilberto care, într-o engleză perfectă, repetă timid ceea ce a spus João. Chiar dacă este prima sa înregistrare, Astrud are deja stilul său specific, timid, șoptit, plat – chestiune care oferă o antiteză teribilă, la care nu te-ai fi așteptat în combinație cu João.

Stan Getz intervine imediat ce Astrud se oprește și cu saxofonul său continuă tema celebră și ritmul african al Bossa Nova. Melodia saxofonului face piesa jucăușă și parcă antrenează un pic ritmul toboșarului. După bucata de saxofon, Antônio Carlos Jobim, de la pian, care ținuse tot acest timp în fundal un ritm important, dar tăcut, intervine cu un solo concret și fin.

Mai târziu, după ce ascultasem piesa aceasta de foarte multe ori, mi-a fost dat să văd înregistrări video ale acestor interpreți. Pot să vă spun că, pentru mine, a fost o adevărată revelație să pun niște fețe pe vocile și prezențele pe care le ascultasem de atâtea ori. La João mă așteptam să fie altfel decât a fost în realitate, m-a surprins teribil să îi văd imaginea de profesor de matematică – cu ochelari pătrați, cărunt, cumințel, îmbrăcat mereu la costum convențional cu cravată. Pe când, Astrud, o femeie extraordinar de frumoasă și de carismatică, arată în video cam la fel cum și cântă: cu mâinile țintite pe lângă corp, fără vreo schimonoseală pe chip, ca și cum ai fi avut în prezență un android de primă generație, incapabil de vreun sentiment, forțat să cânte.

Mi se pare interesant cum toate aceste elemente: saxofonul, chitara și João, vocea lui Astrud și pianul lui Jobim, chiar dacă sunt total diferite ca și stare, se îngemănează într-o minunată și echilibrată melodie, care a devenit un super hit mondial și a câștigat „Record of the Year” în 1965.

MEDIUL DE TEST

L-am introdus pe A12 APEX într-unul din sistemele mele de test, în care am amplificarea și preamplificarea independente. În acest sistem, A12 APEX a înlocuit un amplificator Moon 330A și un preamplificator Moon 390, de remarcat că comparația cu acestea este una incorectă, fiecare dintre ele costă mai mult decât A12 APEX, ambele fiind aparate din gama High-End.

Mai departe, în acest sistem există și un streamer High-End Eversolo DMP-A10 și un DAC dedicat Denafrips Pontus 15th, de asemenea, și acestea aparțin domeniului High-End, ceea ce îl determină pe A12 APEX să se lupte cu niște giganți.

A fost interesant să îl pun alături de acești campioni pe A12 APEX, dat fiind că, în afară de streamer, pentru care A12 APEX nu are o soluție internă, pe toate celelalte, preamplificator, amplificator de putere și DAC, le poate înlocui, dat fiind că aceste funcții sunt integrate în el.

Boxele lângă care l-am pus au fost mai multe, în primul rând am vrut să văd cum sună cu boxele mele de referință, niște Rose-Handwerk Vitesse Wave, boxe din lemn masiv produse în Germania de un mic atelier, dar și niște Bowers & Wilkins 606 S3 și, în final, niște boxe vintage Grundig.

După cum observi, lineup-ul de boxe este unul popular, m-am gândit la niște boxe care sunt ușor de regăsit în casele utilizatorului de rând. Mi-a plăcut mult cum a sunat cu Bowers & Wilkins, oferindu-le acestora un strop de căldură și o autoritate mai bună pe bas.

Cu boxele vintage Grundig s-a potrivit iarăși la fix, a fost ca și cum boxele Grundig reveniseră la viață și ne aflam din nou în anii ’70, de data asta se simțea însă un amplificator modern, A12 APEX fiind o cu totul altă mâncare de pește față de amplificatoarele din anii ’70. Timbral, A12 APEX seamănă cu amplificatoarele din trecut, însă aduce în plus un sunet mult mai rafinat.

Surpriza a fost cu boxele germane Rose-Handwerk, fiind extrem de însetate, îmi era teamă că A12 APEX nu ar fi putut să le conducă, având probleme cu ele în trecut atunci când am apelat la amplificatoare integrate, efectiv nu le puteau pilota. Însă, A12 APEX le-a pilotat fără probleme, arătând același control ca amplificatorul de putere Moon 330A, însă, comparativ cu preamplificatorul Moon 390, aducând un strop de căldură și senzația că muzica este vie, ceea ce, îți spun sincer, mi-a ridicat o sprânceană în acest moment. Stai pe aproape să vezi ce urmează.

TESTAREA INTERFEȚELOR

De asemenea, când integrez un aparat nou și încep să îl testez pentru a-i învăța limitele și glasul, nu mă dau în lături de la a-i testa toate interfețele, toate configurațiile, de obicei aparatele dispun de un „sweet spot”, o interfață și o configurare în care vor suna cel mai bine. Asta îmi propun cu aceste teste, să descopăr această combinație în dorința de a te ajuta să salvezi timp..

XLR VS. RCA – acesta a fost unul din testele fundamentale – pe ce sună mai bine A12 APEX, pe RCA sau pe XLR, pe single-ended sau pe balansat? Bineînțeles că răspunsul vine repede: pe XLR.

DAC INTERN, OPTIC – opticul din A12 APEX este foarte bine integrat, ca întotdeauna oferind un echilibru timbral perfect, este însă doar o conexiune safe, dar nu întotdeauna și cea mai rafinată, ci doar corectă.

DAC INTERN, COAX – coaxul este și el foarte bine integrat, puțin mai dulce decât opticul, dar în același timp cu mai puțină rezoluție, comparativ cu opticul are însă magie.

DAC INTERN, USB – acest tip de conexiune este imbatabil, dacă ai parte și de un streamer extern cu USB izolat galvanic, atunci este calea cea mai bună de a transporta informația digitală în A12 APEX – această conexiune a avut cea mai bună rezoluție, însă și un echilibru analogic deosebit.

DAC INTERN, BLUETOOTH – bineînțeles că A12 APEX dispune și de o conexiune Bluetooth de cea mai înaltă rezoluție, stabilă și care s-a auzit foarte bine, undeva între COAX și OPTIC. Audiofilii, în general, nu agreează acest tip de conexiune, însă, dacă nu ești foarte pretențios și nu dorești să obții și ultima picătură de rafinament din A12 APEX, atunci o poți folosi liniștit, te poate salva de multe bătăi de cap și bani pentru streamere și soluții de rețea.

Până aici, am folosit A12 APEX cu DAC-ul său intern și am obținut cel mai bun sunet cu USB dintr-un streamer audiofil extern (Eversolo DMP-A10). Se punea însă problema cât de mult scalează A12 APEX dacă îi transmit informație analogică dintr-un DAC extern High-End, cu mult mai bun decât DAC-ul intern al A12 APEX.

DAC EXTERN – bineînțeles că, trecând peste DAC-ul intern al lui A12 APEX și transmițând semnal analogic dintr-un DAC extern dedicat, imediat am simțit o îmbunătățire, în special pe aerul dintre note și pe scenă, care era acum, în mod cert, mai audiofilă, mai mare. Dispăruse un pic carnea și autoritatea de pe note, timbrul, în mod paradoxal, fiind mult mai plăcut cu DAC-ul din dotarea lui A12 APEX. Cred că recomandarea vine aici foarte repede – dacă dorești să îl duci pe A12 APEX într-o direcție audiofilă extremă, atunci, da, trebuie să îi adaugi un DAC extern, însă, dacă dorești să păstrezi echilibrul timbral, sunetul cald și fun al lui A12 APEX, atunci eu îți recomand să stai liniștit cu DAC-ul din interiorul său – ca pachet integrat este o soluție echilibrată și perfect aliniată cu sunetul Advance Paris.

CUM SUNĂ ADVANCE PARIS A12 APEX?

Am tot amânat acest capitol, realizând un pic de suspans cu toate celelalte informații de până acum, însă, în esență, cred că este capitolul pe care îl așteptai cu cel mai mare interes.

În primul rând trebuie să îți spun că A12 APEX păstrează intact sunetul de casă Advance Paris, cald, dulce și rotund. Însă, față de modelele anterioare, A12 APEX se duce mai mult către zona High-End, sunetul său fiind un pic mai aerisit și semnificativ mai rafinat.

Dacă unele modele mai vechi de Advance Paris aduceau o ușoară îngroșare a sunetului din cauza lămpilor, A12 APEX nu face asta. Sunetul său este natural, corect și echilibrat, cu o mică tentă de dulce și de cald. Scena pe care o produce este corectă, cu informație de adâncime și fără focus pe bloom sau pe holografie. Nu are un sunet specific audiofil, cu scenă extrem de expansivă și holografică și aer mult între instrumente, ci mai degrabă A12 APEX rămâne în zona de fun, dar depășește cu mult modelele anterioare și face pași puternici către High-End.

O chestiune care m-a impresionat cel mai mult la sunetul lui A12 APEX a fost senzația de live, venită tocmai din acea extra căldură a sa. De exemplu, The Girl from Ipanema a sunat foarte viu în camera mea de audiție, cu un João Gilberto și o Astrud Gilberto pe care juram că puteam să pun mâna, bine definiți și foarte aievea, ca și cum ar fi fost cu mine în cameră. Pe saxofonul lui Stan Getz am înțeles că A12 APEX nu este deloc strident, că este mai degrabă dulce, numai bun pentru sesiuni lungi de jazz.

UN PONT AUDIOFIL – RODAJUL ȘI RĂBDAREA AUDIOFILĂ

Ajung și la „Pontul Audiofil” din acest review și am decis să îți scriu despre rodaj și despre virtutea cea mai importantă din spatele rodajului, răbdarea. Atunci când avem de-a face cu un aparat, fie că vorbim de televizoare, laptopuri, mașini de spălat, automobile, aparate de aer condiționat și, cu atât mai mult, aparatură audio, boxe, cabluri, amplificatoare, DAC-uri, streamere, toate acestea au nevoie de un timp de rodaj.

Sigur că în lumea audio, unde cerul este limita, rodajul se confundă uneori cu niște situații aproape magice, pe care unii jură că le simt și de care alții râd, de cele mai multe ori în necunoștință de cauză. Rodajul este 100% real și, la unele aparate, este mai puternic și mai lung, la altele este mai rapid, în lumea audio sunt chiar unii producători care oferă produse gata rodate ori oferă acest serviciu contra cost.

În experiența mea cu audio am observat de multe ori că audiofilii, mai ales cei începători, nu au răbdare și trag o concluzie asupra unui cablu sau a unui aparat care nu a avut timp să se rodeze sau să ajungă la parametri corecți de funcționare, să se încălzească și să se așeze. Îmi este greu uneori să înțeleg reticența unora față de rodaj, mai ales că sunt oameni ce dispun de logică, de exemplu aceștia sunt de acord că înainte de un maraton corpul uman are nevoie de o încălzire, dar că un amplificator nu are nevoie de asta, până la urmă nu vorbim de același lucru?

Ca să folosesc chiar exemplul din review-ul de azi, Advance Paris A12 APEX, acesta a fost nou și am observat foarte atent cum s-a comportat în primele zile. În prima zi, vreo 24 de ore, a sunat subțire, îți venea să fugi din cameră, total diferit față de cum sună el de fapt. A doua zi a sunat mai bine, dar încă puțin pițigăiat. În a treia zi deja suna cum trebuie să sune un Advance Paris, calm, cald, rotund și viu. Pe măsură ce timpul a trecut am observat și mai multe schimbări în bine.

Sfatul meu, indiferent că vorbim de cabluri, amplificatoare, DAC-uri, streamere ș.a.m.d., dacă aparatul este nou, permite-i cel puțin 24 de ore de funcționare non-stop, la volum moderat spre mare, în care să nu îl asculți deloc. După aceste 24 de ore, scoate-l din priză pentru 2-3 minute, de cele mai multe ori, în perioada de rodaj, acest lucru ajută foarte mult. Aparatele audio sensibile se încarcă electrostatic mai mult în perioada de rodaj decât de obicei, chestiune care influențează mult sunetul. La cabluri nu este nevoie să le scoți din priză în perioada de rodaj.

Primele 24 de ore sunt critice pentru aparatele electronice audio, după, lucrurile vor începe să sune mai bine, însă, de cele mai multe ori, abia din a treia zi vei simți sunetul care merge spre final. În total, primele 300 de ore sunt critice la rodaj.

Sigur că comunitatea audiofilă merge departe și simte rodaj și după 300 de ore, unii spun că anumite componente au nevoie și de 2000 de ore pentru a se roda complet. Și, ce să vezi, și eu am simțit toate acestea, mai ales când vorbim de aparate cu trafuri mari ori cabluri groase de curent, acestea se rodează greu, mai ales din cauza conductorilor masivi.

Însă, ca să vin în ajutorul tău, îți recomand să nu faci o obsesie din rodaj, este suficient să ai în vedere prima zi, care este critică, a doua, care este la fel de importantă, și să permiți aparatului acel rodaj de 300 de ore, după, dacă încă simți diferențe, înseamnă că ai o ureche foarte bună și ești pe cale să devii un audiofil pretențios.

Ce este de fapt cel mai important de extras din pontul audiofil de astăzi este virtutea de care povesteam la început, răbdarea, fără de care în audio nu reușim nimic. Răbdarea este imperativă pentru a reuși să obținem un sistem corect și fain, așa cum ni-l dorim. Iar rodajul merge mână în mână cu răbdarea.

SFATURI

• A12 APEX este un all-in-one, valoarea sa așa se exploatează cel mai bine, utilizându-l în mod complet, nu îți bate capul cu DAC-uri externe sau alte aparate cu funcții pe care A12 APEX le are deja.
• Dacă totuși dorești să folosești un DAC extern cu A12 APEX, va fi nevoie de un model cel puțin de nivel mediu ca să poată depăși DAC-ul intern al A12 APEX, nu are rost să îți bați capul cu DAC-uri entry în combinație cu acest amplificator integrat.
• Cred că un match bun cu A12 APEX ar fi un DAC R2R, acesta ar adăuga un strop de magie, scenă mai mare, senzație de vinil.
• Așa cum spuneam mai sus, acordă-i corect cele 300 de ore de rodaj, primele 24 de ore sunt critice.
• Ai grijă la schimbarea lămpilor să alegi modele compatibile, mai ales ca mărime, dat fiind că lămpile se află la interior, într-un spațiu restrâns. Consultă, te rog, manualul sau sună la Audio Enterprise / Audio Tehnic.
• A12 APEX este un cameleon și se potrivește cu multe tipologii de boxe, poți să îi dai mai orice și o să sune bine, aduce viață și modernism în boxele vintage, dar se potrivește bine și cu cele moderne, mi-a plăcut în special cum a liniștit boxele ce au de fel un sunet mai luminos.
• A12 APEX merge și cu cabluri ce sună mai ascuțit și cu cele ce sună mai gros, depinde ce îți dorești să obții, nu i-aș oferi însă cabluri extrem de dark, îl vor închide prea mult.

PE PLUS

• Sunet specific Advance Paris, cald, dulce, rotund.
• Un preț imbatabil pentru câte particularități oferă.
• Preamplificare pe lămpi și amplificare pe tranzistori, combinația perfectă.
• Un design fain cu tentă retro, VU-metrele arată superb.
• Putere și control real, va putea pilota și cele mai însetate boxe.

PE MINUS

• Nu se pot stinge cu totul luminile de pe fața aparatului, se pot doar reduce la minim.
• Telecomanda, chiar dacă ergonomică și funcțională, putea fi de o calitate mai ridicată.

CONCLUZIE

Concluzia despre A12 APEX se învârte în jurul mișcării interesante pe care Advance Paris o face către High-End, rafinând sunetul lor de casă prin acest amplificator integrat end-game, lansat cu ocazia aniversării de 30 de ani a brandului francez.

Este clar un plus de calitate în sunet față de seriile precedente, însă, ce este interesant este că sunetul specific Advance Paris încă este acolo, nealterat, este așa cum ne-am obișnuit. Deja putem afirma, după 30 de ani de existență a brandului, că există un sunet „Advance Paris” pe care nu este nevoie să îl descriem, cunoscătorii vor ști imediat cum sună un produs Advance Paris.

Cred că A12 APEX poate fi cu adevărat capăt de linie pentru un entuziast al sunetului, pentru un meloman ori pentru un audiofil ce nu dorește să se complice cu cel puțin 5-6 aparate separate, pe care A12 APEX le întrunește cu brio sub o singură carcasă și, dacă te gândești serios la asta, realizezi că prețul său este chiar imbatabil. Un preamplificator, un amplificator de putere, un DAC, un preamplificator phono și cablurile aferente, dacă le calculezi separat, ar costa o avere pe lângă cât costă A12 APEX.

Prima mea legătură cu brandul Advance Paris a decurs tare bine și am ajuns să apreciez sincer filosofia și sunetul lor. Bineînțeles, îmi vor rămâne în cap și acele VU-metre specifice Advance Paris, care, la seria APEX, sunt pe negru și nu pe albastru, așa cum ne-am obișnuit de la seriile precedente, deci mult mai elegante. Îți spun sincer că aceste VU-metre, dar și căldura sa specifică, îmi vor lipsi atunci când Advance Paris A12 APEX se va întoarce la Audio Enterprise / Audio Tehnic.

Acum, la final de articol, am tot reflectat dacă am omis să îți spun ceva despre A12 APEX. Așa că mi-am propus ca la final să mă transform în acel audiofil aprig, ce are două apartamente investite în aparatura sa audio, și să îl privesc pe A12 APEX din această perspectivă. Acest audiofil aprig și încrezut ar fi putut să sublinieze multe neajunsuri ale lui A12 APEX.

Însă, uitându-mă în oglindă la acest audiofil, l-am întrebat: „bine, bine, dar compari pe A12 APEX cu aparaturile tale care costă cât China?”, atunci audiofilul s-a retras și nu a mai spus nimic, dându-mi dreptate. Advance Paris A12 APEX nu este vreun aparat de gamă High-End audiofilă și, până la urmă, nici nu este destinat audiofililor celor mai pretențioși, de aceea ar fi incorect să îl luăm pe A12 APEX la puricat în acest fel.

Advance Paris A12 APEX este un end-game pentru iubitorul de muzică. De asemenea, este unul dintre acele aparate extrem de potrivite pentru un sistem de muzică ce aparține unui entuziast al muzicii, care nu își dorește decât să se bucure de muzică la un nivel mai mult decât decent și la un preț mai mult decât avantajos. Pentru această persoană este A12 APEX și, în această zonă de preț și de piață, acest aparat, la acest moment, nu are combatant. Te las cu acest gând.

Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.