Vinyl Sweet ‘N’ Low

Ingram Washington – Sweet ’N’ Low

O voce de bariton profundă, caldă și plină de caracter. Zece standarde americane. Un vinil STS Analog de 180 g, tăiat prin Direct Metal Mastering, creat pentru cei care vor să audă vocea umană așa cum trebuie să sune: natural, prezent și fără artificii.

Există voci pe care le recunoști imediat.

Nu pentru că sunt cele mai puternice.

Ci pentru că au personalitate.

Ingram Washington este una dintre aceste voci.

Născut în Detroit, Michigan, în 1940, Washington a intrat foarte devreme în lumea jazzului. La aproximativ zece ani asculta deja muzica marilor artiști americani, iar mama sa, Yvonne – cunoscută în lumea spectacolului sub numele de „Princess” – i-a oferit acces direct la atmosfera cluburilor din Detroit și la muzicienii care făceau parte din acea perioadă de aur.

Printre artiștii pe care i-a cunoscut și ascultat s-au numărat Duke Ellington, Count Basie și Billy Eckstine. Mai târziu, Washington avea să lucreze alături de nume precum Nina Simone, Ray Charles, Scott Hamilton și Teddy Edwards.

Întoarcerea la sunetul marilor crooneri

Sweet ’N’ Low pornește de la o idee foarte simplă.

Ingram Washington și-a dorit să readucă în prezent sunetul natural al baladelor și evergreen-urilor din anii ’30 și ’40, perioada marilor crooneri americani.

Nu este o încercare de a copia trecutul.

Este o încercare de a recupera ceva din felul în care acea muzică era cântată și ascultată: vocea în centrul atenției, instrumentele reale în jurul ei și suficient spațiu pentru ca interpretarea să respire.

Iar pentru un album de vinil audiophile, această abordare este aproape ideală.

O voce care nu are nevoie de efecte

Washington are un timbru profund de bariton, cu o textură care funcționează extraordinar de bine pe un sistem Hi-Fi capabil.

Nu este o voce subțire sau strălucitoare.

Are greutate în zona joasă și medie, căldură și o prezență fizică care trebuie să se simtă în cameră.

Dar tocmai aici apare provocarea pentru sistemul audio: dacă frecvențele joase sunt prost controlate, vocea poate deveni greoaie. Dacă sistemul este prea rece sau analitic, se pierde căldura care face interpretarea specială.

Un sistem bine echilibrat trebuie să îți dea senzația că Ingram Washington se află în fața ta, nu că asculți pur și simplu o înregistrare.

O formație construită în jurul vocii

Washington este acompaniat de o formație restrânsă, exact genul de configurație care permite unei voci să rămână în centrul atenției:

• Ingram Washington – voce;
• Cajon Witmer – pian și aranjamente;
• Eric „Mr. B” Barkman – contrabas;
• Marcel van Engelen – baterie;
• Sjoerd Dijkhuizen – saxofon tenor.

Acest ansamblu oferă albumului suficientă culoare pentru a păstra muzica vie, fără să îngroape niciodată vocea.

„Summer Wind”

Albumul începe cu „Summer Wind”, una dintre acele melodii care par să fi fost scrise special pentru un cântăreț cu voce profundă.

Este o introducere perfectă în universul lui Washington: relaxată, elegantă și bazată pe frazare.

Pianul și contrabasul construiesc fundația, iar saxofonul adaugă culoare fără să transforme piesa într-o demonstrație instrumentală.

„Embraceable You”

„Embraceable You”, compoziția fraților George și Ira Gershwin, este unul dintre marile standarde ale American Songbook.

În interpretarea lui Washington, melodia capătă o dimensiune mai matură și mai intimă.

Este o piesă excelentă pentru a asculta textura vocii și modul în care aceasta se așază peste acompaniament.

„Don’t Go To Strangers”

„Don’t Go To Strangers” este una dintre piesele care permit vocii să spună povestea aproape singură.

Frazarea lui Washington este calmă, iar acompaniamentul rămâne discret.

Pe vinil, această combinație poate deveni foarte convingătoare: vocea în față, pianul și contrabasul în jurul ei, iar saxofonul oferind profunzime scenei.

„Imagination”

Cu „Imagination”, albumul intră într-o zonă romantică și contemplativă.

Este una dintre acele balade în care nu contează cât de spectaculos cânți, ci cum spui povestea.

Washington cântă cu maturitatea unui interpret care nu mai are nimic de demonstrat.

„Save Your Love For Me”

„Save Your Love For Me” continuă atmosfera intimă a primei fețe.

Contrabasul și pianul oferă suportul necesar, iar saxofonul tenor adaugă o nuanță suplimentară de jazz.

Este genul de piesă în care un sistem audio bun trebuie să păstreze echilibrul dintre voce și acompaniament fără să facă niciunul dintre elemente să pară artificial.

Partea B – mai mult jazz, aceeași voce

Pe cea de-a doua față, selecția continuă cu cinci standarde care păstrează aceeași idee: muzică simplă, interpretare matură și sunet natural.

„Witchcraft”

„Witchcraft”, compusă de Cy Coleman, aduce un caracter mai jucăuș.

Este o piesă în care vocea lui Washington poate fi apreciată nu doar pentru profunzime, ci și pentru flexibilitate.

Nu toate piesele sunt balade lente. Albumul are suficientă mișcare pentru a păstra interesul de la un capăt la celălalt.

„Love Letters”

„Love Letters” revine la latura romantică.

Este o piesă în care timbrul lui Washington funcționează aproape ca un instrument: profund, dens și cald, dar fără să fie apăsător.

Pentru iubitorii de vinil, acesta este unul dintre acele momente în care merită să lași muzica să curgă fără să te mai gândești la echipament.

„Always”

„Always”, semnată de Irving Berlin, este un alt exemplu al longevității marilor standarde americane.

O melodie veche poate suna complet diferit atunci când este interpretată de un vocalist cu o personalitate distinctă.

Washington nu încearcă să reinventeze inutil cântecul. Îl lasă să vorbească.

„How Do You Keep The Music Playing”

„How Do You Keep The Music Playing”, compusă de Michel Legrand și Marilyn și Alan Bergman, este una dintre cele mai moderne piese ale selecției.

În contextul albumului, ea creează o punte între standardele clasice și o sensibilitate mai contemporană.

Vocea lui Washington rămâne însă aceeași: calmă, matură și profundă.

„I’ve Grown Accustomed To Her Face”

Albumul se încheie cu „I’ve Grown Accustomed To Her Face”, compoziția lui Frederick Loewe și Alan Jay Lerner din musicalul My Fair Lady.

Este o alegere elegantă pentru final, readucând albumul la acea combinație de jazz, musical și American Songbook care îl definește.

De ce vinilul?

Există o diferență importantă între această ediție și simpla idee de a avea aceleași cântece pe un alt format.

Sweet ’N’ Low a fost conceput ca o producție audiophile, iar ediția de vinil este realizată pe LP de 180 g, 33⅓ rpm, prin Direct Metal Mastering (DMM). Ediția este catalogată ca STS Digital 6111128, iar unele cataloage comerciale o identifică drept producție STS Analog.

DMM înseamnă că semnalul este utilizat pentru a tăia direct discul metalic master, eliminând etapa tradițională de tăiere într-un lac urmată de transferul către metal. Pentru această producție, obiectivul este obținerea unui disc cu claritate, precizie și o bună păstrare a detaliilor.

Filosofia STS

STS pornește de la o idee foarte simplă: instrumentele trebuie să sune natural, iar înregistrarea trebuie să păstreze și spațiul acustic din jurul lor.

Compania vorbește despre evitarea sunetului agresiv și excesiv de apropiat întâlnit în multe producții și despre păstrarea unei senzații de căldură, transparență și ambianță.

În cazul lui Ingram Washington, această filosofie are foarte mult sens.

Ai o voce care trebuie să aibă dimensiune și greutate, un contrabas care trebuie să păstreze textura corzilor, un pian care trebuie să aibă atac și rezonanță și un saxofon tenor care trebuie să fie prezent fără să devină agresiv.

Totul trebuie să existe în același spațiu.

Un album excelent pentru testarea unui sistem Hi-Fi

Sweet ’N’ Low este, în primul rând, un album muzical. Dar este și un material excelent pentru audiție critică.

• vocea – corp, textură și naturalețe;
• contrabasul – extensie joasă și control;
• pianul – atac și rezonanță;
• saxofonul tenor – timbru și prezență;
• microdinamica – diferențele fine dintre fraze;
• scena stereo – poziționarea instrumentelor;
• ambianța – senzația că muzicienii se află într-un spațiu real.

Dar poate cel mai bun test este unul foarte simplu:

Dacă după câteva minute uiți să mai asculți sistemul și începi să asculți omul care cântă, discul și-a făcut treaba.

Tracklist

Fața A	Fața B
Summer Wind	Witchcraft
Embraceable You	Love Letters
Don’t Go To Strangers	Always
Imagination	How Do You Keep The Music Playing
Save Your Love For Me	I’ve Grown Accustomed To Her Face

Lista celor 10 piese și împărțirea pe cele două fețe sunt confirmate de cataloagele ediției de vinil STS 6111128.

Detalii ediție

Album	Sweet ’N’ Low
Artist	Ingram Washington
Label	STS Analog / STS Digital
Catalog	6111128
Format	1× LP
Viteză	33⅓ rpm
Greutate	180 g
Mastering	DMM – Direct Metal Mastering
Gen	Vocal Jazz / Jazz
Piese	10
Voce	Ingram Washington
Pian / aranjamente	Cajon Witmer
Contrabas	Eric „Mr. B” Barkman
Baterie	Marcel van Engelen
Saxofon tenor	Sjoerd Dijkhuizen

De ce merită în colecția unui pasionat de vinil?

Sweet ’N’ Low este mai mult decât o colecție de standarde americane.

Este proiectul unui vocalist care a crescut în perioada de aur a jazzului și care a vrut să readucă acea senzație de voce adevărată, instrumente adevărate și muzică interpretată fără grabă.

Ingram Washington nu încearcă să fie cel mai spectaculos cântăreț din încăpere.

Este suficient să fie el însuși.

Iar pe un vinil STS de 180 g, cu tăiere DMM, această voce primește exact mediul în care poate străluci.

Un LP pentru iubitorii de jazz vocal, pentru cei care apreciază marile standarde americane și pentru pasionații de Hi-Fi care caută una dintre acele înregistrări în care vocea pare să treacă dincolo de boxe și să intre direct în cameră.