CD Diamond Voices of The Fifties Volume 2

Various Artists – Diamond Voices of the Fifties – Volume 2

Vocile care au definit eleganța anilor ’50, reunite într-o colecție STS Digital construită în jurul timbrului natural, al atmosferei și al realismului înregistrărilor originale.

Există o perioadă în muzica populară în care vocea era suficientă pentru a spune o poveste.

Orchestra nu trebuia să fie spectaculoasă. Aranjamentul nu trebuia să fie complicat. Iar interpretul nu avea nevoie de efecte pentru a transmite emoție.

Anii ’50 au fost exact o astfel de perioadă.

Diamond Voices of the Fifties – Volume 2 adună 18 înregistrări care surprind această epocă prin vocile unor artiști precum Eydie Gormé, Steve Lawrence, Nancy Wilson, Peggy Lee, Bobby Darin, Julie London, Dinah Washington, Ella Fitzgerald și Lou Rawls.

Nu este o simplă compilație nostalgică. Este o colecție construită pentru a demonstra cât de multă viață poate exista într-o înregistrare veche atunci când materialul original este tratat cu respect.

O călătorie prin sunetul anilor ’50

Primul lucru care atrage atenția este diversitatea.

Ai jazz vocal, pop orchestral, swing, balade și interpretări care au devenit ulterior standarde.

„Frensi”, interpretată de Eydie Gormé, deschide albumul cu energia specifică marilor producții vocale ale epocii.

Urmează Steve Lawrence – „Night and Day”, o piesă asociată cu unul dintre cele mai importante repertorii ale American Songbook, apoi Nancy Wilson – „A Lot of Livin’ to Do”.

De aici, albumul continuă să schimbe permanent perspectiva: Vic Damone, Peggy Lee, Bobby Darin, Wayne Newton, Bobby Troup și Julie London.

Fiecare interpret aduce propria personalitate, dar toate înregistrările păstrează ceva în comun: importanța vocii și a interpretării.

Peggy Lee – una dintre vocile definitorii

Peggy Lee este prezentă de mai multe ori pe album și devine una dintre figurile centrale ale selecției.

„The Boy from Ipanema” aduce celebra compoziție braziliană într-o interpretare elegantă, în timp ce „Fever” este una dintre acele piese în care personalitatea interpretului este imposibil de separat de cântec.

Mai târziu apar „You’d Be So Nice to Come Home To” și „It Ain’t Necessarily So”, completând portretul unei artiste care putea trece cu naturalețe de la senzualitate la jazz și pop orchestral.

Julie London – „Daddy”

„Daddy”, interpretată de Julie London, aduce una dintre cele mai intime atmosfere ale albumului.

Vocea ei este exact genul de material care poate deveni un test excelent pentru un sistem Hi-Fi: o voce apropiată, cu textură, respirație și nuanțe fine.

Într-o reproducere bună, nu ar trebui să auzi doar „vocea”. Ar trebui să percepi corpul, distanța și spațiul acustic din jurul interpretului.

Dinah Washington – „Destination Moon”

Cu „Destination Moon”, Dinah Washington aduce o energie diferită.

Vocea are mai multă forță și atac, iar acompaniamentul oferă discului o nouă doză de dinamism.

Este unul dintre momentele în care devine evident că această compilație nu este construită doar în jurul baladelor. Ea urmărește spectrul complet al marilor voci și producții vocale ale perioadei.

Ella Fitzgerald – „Hawaiian War Chant”

Ella Fitzgerald apare cu „Hawaiian War Chant”, aducând în album o latură mai exuberantă și mai ritmată.

Este un contrast binevenit față de piesele mai intime și permite sistemului audio să demonstreze și altceva: dinamică, energie și separația instrumentelor într-un aranjament mai dens.

Bobby Darin – două fețe ale aceluiași artist

Bobby Darin apare cu două piese foarte diferite: „Call Me Irresponsible” și „Sunday in New York”.

Prima este o baladă elegantă, în timp ce a doua are un caracter mai luminos și mai dinamic.

Împreună, ele arată cât de versatil era repertoriul vocal al epocii și cât de bine funcționează o compilație care nu încearcă să păstreze aceeași atmosferă de la început până la sfârșit.

De la jazz intim la swing

În „Snootie Little Cutie”, Bobby Troup schimbă din nou atmosfera.

Sam Butera & The Witnesses – „French Poodle” aduc o doză suplimentară de energie, în timp ce Jack Jones – „Angel Eyes” readuce albumul în zona baladei și a jazzului vocal.

La final, Lou Rawls – „Nobody But Me” oferă o voce profundă și expresivă, înainte ca Peggy Lee să închidă selecția cu „It Ain’t Necessarily So”.

De ce a ales STS aceste înregistrări?

Ideea din spatele seriei Diamond Voices of the Fifties nu este doar să adune artiști celebri.

STS a pornit de la înregistrările originale și le-a reconfigurat prin propriul proces MW, urmărind să păstreze ceea ce este valoros în aceste surse: căldura instrumentelor, poziționarea muzicienilor și senzația de spațiu real.

STS pune un accent deosebit pe faptul că un instrument acustic trebuie să își păstreze caracterul natural și că muzicienii trebuie să poată fi identificați în spațiul de înregistrare.

La fel de importantă este puritatea de fază, simetria stereo și transparența – nu o transparență agresivă sau artificial de strălucitoare, ci una care permite perceperea spațiului tridimensional al înregistrării.

Ce face acest CD interesant pentru Hi-Fi?

Vocile feminine și masculine din această compilație sunt excelente pentru evaluarea unui sistem audio.

O voce precum cea a lui Julie London sau Peggy Lee îți arată imediat dacă sistemul poate reproduce textura și naturalețea. Un interpret precum Lou Rawls pune în evidență corpul și profunzimea vocii. Iar Ella Fitzgerald sau Sam Butera pot testa dinamica și capacitatea sistemului de a păstra separația într-un aranjament mai aglomerat.

De aceea, Diamond Voices of the Fifties – Volume 2 poate fi ascultat în două moduri:

• ca o colecție de muzică excelentă dintr-o epocă remarcabilă;
• ca un disc de referință pentru voce, timbru, dinamică și spațialitate.

Un omagiu adus epocii de aur a înregistrărilor

Poate cel mai frumos lucru la această compilație este că nu încearcă să transforme trecutul în prezent.

În schimb, lasă înregistrările să vorbească prin propria lor personalitate.

Ai aici muzică dintr-o perioadă în care vocea era înregistrată pentru a suna ca o voce, orchestra ca o orchestră, iar spațiul dintre ele făcea parte din muzică.

STS Digital încearcă să păstreze tocmai această senzație și să o aducă într-un format modern de audiție.

Tracklist

1. Eydie Gormé – Frensi
2. Steve Lawrence – Night and Day
3. Nancy Wilson – A Lot of Livin’ to Do
4. Vic Damone – Wives and Lovers
5. Peggy Lee – The Boy from Ipanema
6. Bobby Darin – Call Me Irresponsible
7. Wayne Newton – Strangers in the Night
8. Bobby Troup – Snootie Little Cutie
9. Julie London – Daddy
10. Jack Jones – Angel Eyes
11. Dinah Washington – Destination Moon
12. Peggy Lee – Fever
13. Sam Butera & The Witnesses – French Poodle
14. Ella Fitzgerald – Hawaiian War Chant
15. Bobby Darin – Sunday in New York
16. Peggy Lee – You’d Be So Nice to Come Home To
17. Lou Rawls – Nobody But Me
18. Peggy Lee – It Ain’t Necessarily So

Selecția de 18 piese este confirmată de catalogul ediției STS Digital 6111198 și de mai multe surse specializate.

Detalii ediție

De ce merită în colecția unui pasionat de Hi-Fi?

Diamond Voices of the Fifties – Volume 2 este mai mult decât o compilație cu nume celebre.

Este o capsulă sonoră a unei epoci în care marile voci ale jazzului și ale muzicii populare erau înregistrate cu o naturalețe care continuă să impresioneze.

De la intimitatea lui Julie London și Peggy Lee până la energia lui Ella Fitzgerald, Bobby Darin sau Sam Butera, cele 18 piese oferă o varietate excelentă de timbre, voci și aranjamente.

Un CD STS Digital pentru cei care iubesc vocile mari ale anilor ’50 și vor, în același timp, un disc capabil să pună în evidență naturalețea, dinamica, spațiul și realismul unui sistem Hi-Fi.