CD Astor Piazzolla
-
Garantie 24 de luni
Mai multe detalii
Produsele Bespoke: beneficiază de garanție pe viață.
Produsele Estelon: garanție de 5 ani, netransmisibilă.
-
Ridica din Showroom
Te asteptam in showroom-ul nostru!
L-S: 09:00 - 18:00
-
Livrare rapida
Livrare gratuită, la comenzi peste 1000 de lei
259 lei
7 în stoc
7 în stoc
Plateste cu STAR Card de la Banca Transilvania si beneficiezi de RATE fara dobanda, pentru orice plata, daca alegi plata in rate fara dobanda online
Metode de plata:
Descriere
Astor Piazzolla & His Tango Quintet – Live in Lugano 1983
Astor Piazzolla a schimbat pentru totdeauna felul în care putea fi privit tango-ul. „Live in Lugano 1983” surprinde această revoluție direct pe scenă: bandoneon, vioară, pian, chitară și contrabas, într-un concert în care tango-ul argentinian devine jazz, muzică de cameră și muzică de concert în același timp.
Există muzică pe care o dansezi.
Există muzică pe care o asculți.
Și există muzică ce schimbă însăși definiția genului din care provine.
Live in Lugano 1983 aparține ultimei categorii.
În centrul acestei înregistrări se află Astor Piazzolla, compozitorul și virtuozul bandoneonului care a transformat tango-ul tradițional argentinian într-o formă muzicală nouă: Nuevo Tango.
Un tango mai liber.
Mai complex.
Mai dramatic.
Și mult mai apropiat de jazz și de muzica clasică decât își imaginau puriștii genului.
Omul care a reinventat tango-ul
Astor Piazzolla nu a fost interesat să păstreze tango-ul într-o formă înghețată.
El a vrut să-l ducă mai departe.
A combinat tradiția argentiniană cu armonii moderne, contrapunct, ritmuri complexe și libertatea de improvizație specifică jazzului.
Rezultatul a fost Nuevo Tango.
Dar această transformare nu a fost primită imediat cu brațele deschise.
O parte dintre iubitorii tango-ului tradițional considerau că Piazzolla distrugea însăși esența genului. Conflictul dintre vechi și nou a devenit atât de puternic încât muzicianul a întâmpinat chiar amenințări din partea unor tradiționaliști.
Piazzolla a continuat însă.
Iar timpul avea să-i dea dreptate.
Astăzi, numele său este practic sinonim cu Nuevo Tango.
Un concert din 1983
Live in Lugano 1983 ne duce într-o perioadă foarte importantă din cariera lui Piazzolla.
Nu ascultăm o interpretare construită retrospectiv într-un studio.
Ascultăm un cvintet în concert.
Muzicienii reacționează unul la celălalt, iar energia provine din interacțiunea reală dintre instrumente.
În centrul formației se află bandoneonul lui Piazzolla.
În jurul lui:
- Pablo Ziegler – pian;
- Fernando Suárez Paz – vioară;
- Oscar López Ruiz – chitară;
- Héctor Console – contrabas.
Este una dintre formulele reprezentative ale cvintetului lui Piazzolla.
Fiecare instrument are propria identitate, dar muzica funcționează ca un singur organism.
Bandoneonul – vocea lui Piazzolla
Dacă există un sunet care definește universul lui Piazzolla, acela este bandoneonul.
Instrumentul este înrudit cu acordeonul, dar are o personalitate sonoră proprie și o istorie strâns legată de tango-ul sud-american.
În mâinile lui Piazzolla, bandoneonul nu mai este doar un instrument de acompaniament.
Devine o voce.
Poate fi violent.
Poate fi melancolic.
Poate fi delicat.
Poate fi aproape percutant.
Și poate trece de la o frază intimă la o explozie de energie într-o singură măsură.
Exact această capacitate de contrast face ca Live in Lugano 1983 să fie atât de interesant pentru un sistem Hi-Fi.
„Adios Nonino”
Albumul începe cu una dintre cele mai cunoscute compoziții ale lui Piazzolla:
„Adios Nonino”.
Lucrarea are o poveste profund personală.
Piazzolla a compus-o în 1959, după moartea tatălui său, Vicente Piazzolla, al cărui nume de familie era „Nonino”.
Din această durere personală s-a născut una dintre cele mai importante compoziții ale întregii sale cariere.
De-a lungul timpului, „Adios Nonino” avea să devină una dintre semnăturile muzicale ale lui Piazzolla.
În versiunea live de la Lugano, piesa capătă o intensitate aparte.
Nu este doar o compoziție.
Este o poveste personală transformată în muzică.
„Escualo”
„Escualo” schimbă imediat atmosfera.
Ritmul devine mai nervos, mai agresiv și mai spectaculos.
Este una dintre piesele în care se poate observa foarte bine influența jazzului asupra lui Piazzolla.
Există tensiune, sincronizare și schimbări rapide între instrumente.
Vioara și bandoneonul se întâlnesc într-un dialog în care fiecare frază pare să provoace un răspuns.
„Invierno Porteño”
Urmează „Invierno Porteño”, una dintre cele patru părți ale celebrului ciclu Las Cuatro Estaciones Porteñas – Anotimpurile din Buenos Aires.
„Porteño” înseamnă, în acest context, ceva specific orașului Buenos Aires.
Nu este Vivaldi.
Nu este natura într-o formă romantică.
Este Buenos Aires.
Orașul, străzile, oamenii, ritmul și melancolia lui.
Piazzolla ia ideea anotimpurilor și o transformă într-un portret urban.
„Libertango”
Apoi vine una dintre cele mai cunoscute compoziții ale lui Piazzolla:
„Libertango”.
Titlul însuși este o declarație.
Libertad + Tango.
Libertango.
Este probabil cea mai simplă formulă pentru a descrie filosofia lui Piazzolla.
Un tango eliberat de regulile sale tradiționale.
O piesă care a depășit cu mult lumea tango-ului și a devenit una dintre cele mai cunoscute compoziții latino-americane din lume.
În versiunea live, energia formației este imposibil de ignorat.
Bandoneonul, pianul, vioara, chitara și contrabasul creează un ritm care pare să împingă permanent muzica înainte.
„Biyuya”
„Biyuya” continuă această călătorie într-o zonă mai ritmică și mai complexă.
Este un exemplu foarte bun pentru modul în care Piazzolla combină structura tango-ului cu libertatea jazzului.
Formația nu sună niciodată rigid.
Există permanent impresia că muzicienii respiră împreună.
„Fracanapa”
În „Fracanapa”, energia cvintetului devine din nou centrală.
Chitara și pianul construiesc fundația, contrabasul oferă greutatea ritmică, vioara adaugă tensiune melodică, iar bandoneonul lui Piazzolla conduce întreaga conversație.
Este exact tipul de interacțiune care nu poate fi recreat artificial printr-o producție de studio.
„Lunfardo”
„Lunfardo” poartă în titlu o referință la argoul specific Buenos Aires-ului.
Este o altă legătură între Piazzolla și orașul care i-a definit muzica.
Aici tango-ul nu este doar un gen.
Este o cultură urbană.
O limbă.
O stare de spirit.
„Revirado”
„Revirado” aduce din nou în prim-plan precizia cvintetului.
Piazzolla a avut întotdeauna o relație specială cu ritmul, iar aici se poate observa cât de important este fiecare atac.
Nu există instrumente care să cânte pur și simplu „în fundal”.
Fiecare contribuie la tensiunea muzicală.
„Caliente”
Titlul „Caliente” descrie perfect atmosfera.
Este una dintre piesele în care muzica devine aproape fizică.
Ritmul, atacul bandoneonului și intervențiile celorlalți muzicieni creează senzația unei formații care cântă cu tot corpul.
„Decarisimo”
„Decarisimo” este dedicată memoriei lui Julio De Caro, una dintre figurile importante ale istoriei tango-ului argentinian.
Prin astfel de compoziții se vede cel mai bine paradoxul lui Piazzolla.
El a vrut să schimbe tango-ul.
Dar niciodată nu a vrut să rupă legătura cu istoria lui.
A modernizat tradiția fără să o uite.
„Milonga del Angel”
„Milonga del Angel” aduce una dintre cele mai lirice fețe ale lui Piazzolla.
Ritmul devine mai discret, iar melodia capătă o frumusețe aproape contemplativă.
Este un moment în care poți asculta cu adevărat textura bandoneonului.
Nu doar sunetul instrumentului.
Ci respirația lui.
„Muerte del Angel”
Cu „Muerte del Angel”, muzica revine la dramatism.
Piazzolla construiește tensiunea prin contraste: momente calme, accente puternice și schimbări de ritm.
Este o piesă care demonstrează cât de departe se poate îndepărta tango-ul de forma sa tradițională fără să-și piardă identitatea.
„Resurreccion del Angel”
Albumul se încheie cu „Resurreccion del Angel”.
După „Muerte del Angel”, titlul sugerează în mod natural o revenire.
Și muzica urmează această idee.
Este un final puternic pentru un concert care a traversat melancolia, energia, dansul, jazzul și muzica de concert.
Un document al lui Piazzolla în concert
Unul dintre motivele pentru care Live in Lugano 1983 este atât de interesant este faptul că îl surprinde pe Piazzolla într-un moment matur al carierei sale.
Nu este artistul care încearcă să demonstreze că Nuevo Tango poate exista.
Este artistul care știe deja că a creat ceva nou.
Formația este sigură pe ea.
Interacțiunea dintre muzicieni este naturală.
Iar repertoriul combină unele dintre cele mai importante compoziții ale lui Piazzolla.
De ce este atât de interesant pentru audiofili?
Un cvintet de tango este un test excelent pentru un sistem audio deoarece fiecare instrument are o semnătură sonoră foarte diferită.
- Bandoneonul – atac, armonice, textură și expresivitate;
- vioara – finețe, densitate și microdinamică;
- pianul – atacul clapelor și rezonanța corzilor;
- chitara – precizia atacului și textura corzilor;
- contrabasul – profunzime și control în registrul grav.
Dar adevăratul test este relația dintre ele.
Un sistem bun trebuie să permită urmărirea fiecărui instrument fără să destrame unitatea cvintetului.
Ce poți testa cu acest CD?
- Atacul bandoneonului – rapiditate și textură.
- Microdinamica viorii – variații fine de intensitate.
- Atacul pianului – precizie și naturalețe.
- Contrabasul – extensie și control în frecvențele joase.
- Separarea instrumentelor – fiecare muzician trebuie să rămână distinct.
- Imaginea stereo – poziționarea cvintetului în spațiul de înregistrare.
- Macrodinamica – diferența dintre pasajele intime și cele explozive.
- Tranzienții – energia atacurilor rapide.
- Realismul live – senzația de concert și interacțiune între muzicieni.
De la benzile originale la AudioNautes UHQCD
Ediția prezentată aici este AudioNautes Recordings AN-2309-UHQ.
Este o ediție UHQCD, limitată și numerotată, realizată pornind de la o copie a sursei master analog originale a înregistrării.
Pentru acest proiect, sursa disponibilă provine din benzile realizate de Radiotelevisione della Svizzera Italiana – Rete 2. Ediția AudioNautes a fost construită printr-un proces de remasterizare analogică, înainte de conversia către formatul CD. :contentReference[oaicite:1]{index=1}
Această informație este importantă pentru colecționar.
Nu este o nouă interpretare a lui Piazzolla.
Nu este o compilație.
Este concertul din 1983, readus într-o ediție modernă AudioNautes, pornind de la materialul analog asociat sesiunii originale.
UHQCD – ediția japoneză premium
UHQCD – Ultimate High Quality Compact Disc este formatul ales pentru această ediție.
Discul este fabricat în Japonia și este complet compatibil cu playerele CD convenționale.
Tehnologia UHQCD utilizează un proces de fabricație diferit față de CD-ul convențional, fiind concepută pentru o reproducere foarte precisă a informației digitale. :contentReference[oaicite:2]{index=2}
Pentru un album live precum Live in Lugano 1983, acest lucru este cu atât mai interesant cu cât muzica depinde enorm de microdinamică, atac și separarea dintre instrumente.
Un album în care tango-ul devine altceva
Poate cea mai bună descriere a lui Piazzolla este că nu a încercat să distrugă tango-ul.
A încercat să-i arate cât de mult poate deveni.
În mâinile sale, tango-ul poate fi dans.
Poate fi jazz.
Poate fi muzică de cameră.
Poate fi dramatic.
Poate fi melancolic.
Poate fi agresiv.
Și poate fi profund personal.
Live in Lugano 1983 surprinde toate aceste fețe într-un singur concert.
Tracklist
- Adios Nonino – 9:24
- Escualo – 3:42
- Invierno Porteño – 7:08
- Libertango – 4:56
- Biyuya – 6:26
- Fracanapa – 4:18
- Lunfardo – 6:09
- Revirado – 3:44
- Caliente – 5:14
- Decarisimo – 3:09
- Milonga del Angel – 6:34
- Muerte del Angel – 3:10
- Resurreccion del Angel – 6:30
Lista de 13 piese confirmată pentru ediția AudioNautes AN-2309-UHQ. :contentReference[oaicite:3]{index=3}
Detalii ediție
| Album | Live in Lugano 1983 |
|---|---|
| Artist | Astor Piazzolla and His Tango Quintet |
| Label | AudioNautes Recordings |
| Catalog | AN-2309-UHQ |
| EAN | 8690101057274 |
| Format | 1× UHQCD Stereo |
| Ediție | Limitată și numerotată |
| Fabricat | Japonia |
| Sursă | Master analog / copie a sursei master originale |
| Înregistrare | Live, Lugano, 1983 |
| Lansare originală | 1992 – Ermitage ERM 124 ADD |
| Piazzolla | Bandoneon |
| Pablo Ziegler | Pian |
| Fernando Suárez Paz | Vioară |
| Oscar López Ruiz | Chitară |
| Héctor Console | Contrabas |
| Gen | Nuevo Tango / Jazz / Latin |
| Piese | 13 |
De ce merită în colecția unui pasionat de muzică și Hi-Fi?
Live in Lugano 1983 este mai mult decât o colecție de compoziții celebre ale lui Astor Piazzolla.
Este o fotografie sonoră a unui moment important din istoria tango-ului.
Un moment în care tango-ul nu mai era doar muzică de dans, ci devenise o formă sofisticată de expresie artistică.
Ai „Adios Nonino”, una dintre cele mai personale compoziții ale lui Piazzolla.
Ai „Libertango”, declarația de independență a Nuevo Tango.
Ai „Milonga del Angel”, „Muerte del Angel” și „Resurreccion del Angel”, care demonstrează latura dramatică și lirică a compozitorului.
Și ai un cvintet în care fiecare instrument are un rol esențial.
Ediția AudioNautes adaugă experienței un element important pentru colecționari: UHQCD japonez, ediție limitată și numerotată, realizată din sursa analogică asociată masterului original. :contentReference[oaicite:4]{index=4}
Un titlu esențial pentru iubitorii de Piazzolla, tango și muzică latino-americană, dar și pentru orice pasionat de Hi-Fi care vrea să audă un cvintet live cu energie, atac, textură și o extraordinara varietate de culori sonore.
Descriere
Astor Piazzolla & His Tango Quintet – Live in Lugano 1983
Astor Piazzolla a schimbat pentru totdeauna felul în care putea fi privit tango-ul. „Live in Lugano 1983” surprinde această revoluție direct pe scenă: bandoneon, vioară, pian, chitară și contrabas, într-un concert în care tango-ul argentinian devine jazz, muzică de cameră și muzică de concert în același timp.
Există muzică pe care o dansezi.
Există muzică pe care o asculți.
Și există muzică ce schimbă însăși definiția genului din care provine.
Live in Lugano 1983 aparține ultimei categorii.
În centrul acestei înregistrări se află Astor Piazzolla, compozitorul și virtuozul bandoneonului care a transformat tango-ul tradițional argentinian într-o formă muzicală nouă: Nuevo Tango.
Un tango mai liber.
Mai complex.
Mai dramatic.
Și mult mai apropiat de jazz și de muzica clasică decât își imaginau puriștii genului.
Omul care a reinventat tango-ul
Astor Piazzolla nu a fost interesat să păstreze tango-ul într-o formă înghețată.
El a vrut să-l ducă mai departe.
A combinat tradiția argentiniană cu armonii moderne, contrapunct, ritmuri complexe și libertatea de improvizație specifică jazzului.
Rezultatul a fost Nuevo Tango.
Dar această transformare nu a fost primită imediat cu brațele deschise.
O parte dintre iubitorii tango-ului tradițional considerau că Piazzolla distrugea însăși esența genului. Conflictul dintre vechi și nou a devenit atât de puternic încât muzicianul a întâmpinat chiar amenințări din partea unor tradiționaliști.
Piazzolla a continuat însă.
Iar timpul avea să-i dea dreptate.
Astăzi, numele său este practic sinonim cu Nuevo Tango.
Un concert din 1983
Live in Lugano 1983 ne duce într-o perioadă foarte importantă din cariera lui Piazzolla.
Nu ascultăm o interpretare construită retrospectiv într-un studio.
Ascultăm un cvintet în concert.
Muzicienii reacționează unul la celălalt, iar energia provine din interacțiunea reală dintre instrumente.
În centrul formației se află bandoneonul lui Piazzolla.
În jurul lui:
- Pablo Ziegler – pian;
- Fernando Suárez Paz – vioară;
- Oscar López Ruiz – chitară;
- Héctor Console – contrabas.
Este una dintre formulele reprezentative ale cvintetului lui Piazzolla.
Fiecare instrument are propria identitate, dar muzica funcționează ca un singur organism.
Bandoneonul – vocea lui Piazzolla
Dacă există un sunet care definește universul lui Piazzolla, acela este bandoneonul.
Instrumentul este înrudit cu acordeonul, dar are o personalitate sonoră proprie și o istorie strâns legată de tango-ul sud-american.
În mâinile lui Piazzolla, bandoneonul nu mai este doar un instrument de acompaniament.
Devine o voce.
Poate fi violent.
Poate fi melancolic.
Poate fi delicat.
Poate fi aproape percutant.
Și poate trece de la o frază intimă la o explozie de energie într-o singură măsură.
Exact această capacitate de contrast face ca Live in Lugano 1983 să fie atât de interesant pentru un sistem Hi-Fi.
„Adios Nonino”
Albumul începe cu una dintre cele mai cunoscute compoziții ale lui Piazzolla:
„Adios Nonino”.
Lucrarea are o poveste profund personală.
Piazzolla a compus-o în 1959, după moartea tatălui său, Vicente Piazzolla, al cărui nume de familie era „Nonino”.
Din această durere personală s-a născut una dintre cele mai importante compoziții ale întregii sale cariere.
De-a lungul timpului, „Adios Nonino” avea să devină una dintre semnăturile muzicale ale lui Piazzolla.
În versiunea live de la Lugano, piesa capătă o intensitate aparte.
Nu este doar o compoziție.
Este o poveste personală transformată în muzică.
„Escualo”
„Escualo” schimbă imediat atmosfera.
Ritmul devine mai nervos, mai agresiv și mai spectaculos.
Este una dintre piesele în care se poate observa foarte bine influența jazzului asupra lui Piazzolla.
Există tensiune, sincronizare și schimbări rapide între instrumente.
Vioara și bandoneonul se întâlnesc într-un dialog în care fiecare frază pare să provoace un răspuns.
„Invierno Porteño”
Urmează „Invierno Porteño”, una dintre cele patru părți ale celebrului ciclu Las Cuatro Estaciones Porteñas – Anotimpurile din Buenos Aires.
„Porteño” înseamnă, în acest context, ceva specific orașului Buenos Aires.
Nu este Vivaldi.
Nu este natura într-o formă romantică.
Este Buenos Aires.
Orașul, străzile, oamenii, ritmul și melancolia lui.
Piazzolla ia ideea anotimpurilor și o transformă într-un portret urban.
„Libertango”
Apoi vine una dintre cele mai cunoscute compoziții ale lui Piazzolla:
„Libertango”.
Titlul însuși este o declarație.
Libertad + Tango.
Libertango.
Este probabil cea mai simplă formulă pentru a descrie filosofia lui Piazzolla.
Un tango eliberat de regulile sale tradiționale.
O piesă care a depășit cu mult lumea tango-ului și a devenit una dintre cele mai cunoscute compoziții latino-americane din lume.
În versiunea live, energia formației este imposibil de ignorat.
Bandoneonul, pianul, vioara, chitara și contrabasul creează un ritm care pare să împingă permanent muzica înainte.
„Biyuya”
„Biyuya” continuă această călătorie într-o zonă mai ritmică și mai complexă.
Este un exemplu foarte bun pentru modul în care Piazzolla combină structura tango-ului cu libertatea jazzului.
Formația nu sună niciodată rigid.
Există permanent impresia că muzicienii respiră împreună.
„Fracanapa”
În „Fracanapa”, energia cvintetului devine din nou centrală.
Chitara și pianul construiesc fundația, contrabasul oferă greutatea ritmică, vioara adaugă tensiune melodică, iar bandoneonul lui Piazzolla conduce întreaga conversație.
Este exact tipul de interacțiune care nu poate fi recreat artificial printr-o producție de studio.
„Lunfardo”
„Lunfardo” poartă în titlu o referință la argoul specific Buenos Aires-ului.
Este o altă legătură între Piazzolla și orașul care i-a definit muzica.
Aici tango-ul nu este doar un gen.
Este o cultură urbană.
O limbă.
O stare de spirit.
„Revirado”
„Revirado” aduce din nou în prim-plan precizia cvintetului.
Piazzolla a avut întotdeauna o relație specială cu ritmul, iar aici se poate observa cât de important este fiecare atac.
Nu există instrumente care să cânte pur și simplu „în fundal”.
Fiecare contribuie la tensiunea muzicală.
„Caliente”
Titlul „Caliente” descrie perfect atmosfera.
Este una dintre piesele în care muzica devine aproape fizică.
Ritmul, atacul bandoneonului și intervențiile celorlalți muzicieni creează senzația unei formații care cântă cu tot corpul.
„Decarisimo”
„Decarisimo” este dedicată memoriei lui Julio De Caro, una dintre figurile importante ale istoriei tango-ului argentinian.
Prin astfel de compoziții se vede cel mai bine paradoxul lui Piazzolla.
El a vrut să schimbe tango-ul.
Dar niciodată nu a vrut să rupă legătura cu istoria lui.
A modernizat tradiția fără să o uite.
„Milonga del Angel”
„Milonga del Angel” aduce una dintre cele mai lirice fețe ale lui Piazzolla.
Ritmul devine mai discret, iar melodia capătă o frumusețe aproape contemplativă.
Este un moment în care poți asculta cu adevărat textura bandoneonului.
Nu doar sunetul instrumentului.
Ci respirația lui.
„Muerte del Angel”
Cu „Muerte del Angel”, muzica revine la dramatism.
Piazzolla construiește tensiunea prin contraste: momente calme, accente puternice și schimbări de ritm.
Este o piesă care demonstrează cât de departe se poate îndepărta tango-ul de forma sa tradițională fără să-și piardă identitatea.
„Resurreccion del Angel”
Albumul se încheie cu „Resurreccion del Angel”.
După „Muerte del Angel”, titlul sugerează în mod natural o revenire.
Și muzica urmează această idee.
Este un final puternic pentru un concert care a traversat melancolia, energia, dansul, jazzul și muzica de concert.
Un document al lui Piazzolla în concert
Unul dintre motivele pentru care Live in Lugano 1983 este atât de interesant este faptul că îl surprinde pe Piazzolla într-un moment matur al carierei sale.
Nu este artistul care încearcă să demonstreze că Nuevo Tango poate exista.
Este artistul care știe deja că a creat ceva nou.
Formația este sigură pe ea.
Interacțiunea dintre muzicieni este naturală.
Iar repertoriul combină unele dintre cele mai importante compoziții ale lui Piazzolla.
De ce este atât de interesant pentru audiofili?
Un cvintet de tango este un test excelent pentru un sistem audio deoarece fiecare instrument are o semnătură sonoră foarte diferită.
- Bandoneonul – atac, armonice, textură și expresivitate;
- vioara – finețe, densitate și microdinamică;
- pianul – atacul clapelor și rezonanța corzilor;
- chitara – precizia atacului și textura corzilor;
- contrabasul – profunzime și control în registrul grav.
Dar adevăratul test este relația dintre ele.
Un sistem bun trebuie să permită urmărirea fiecărui instrument fără să destrame unitatea cvintetului.
Ce poți testa cu acest CD?
- Atacul bandoneonului – rapiditate și textură.
- Microdinamica viorii – variații fine de intensitate.
- Atacul pianului – precizie și naturalețe.
- Contrabasul – extensie și control în frecvențele joase.
- Separarea instrumentelor – fiecare muzician trebuie să rămână distinct.
- Imaginea stereo – poziționarea cvintetului în spațiul de înregistrare.
- Macrodinamica – diferența dintre pasajele intime și cele explozive.
- Tranzienții – energia atacurilor rapide.
- Realismul live – senzația de concert și interacțiune între muzicieni.
De la benzile originale la AudioNautes UHQCD
Ediția prezentată aici este AudioNautes Recordings AN-2309-UHQ.
Este o ediție UHQCD, limitată și numerotată, realizată pornind de la o copie a sursei master analog originale a înregistrării.
Pentru acest proiect, sursa disponibilă provine din benzile realizate de Radiotelevisione della Svizzera Italiana – Rete 2. Ediția AudioNautes a fost construită printr-un proces de remasterizare analogică, înainte de conversia către formatul CD. :contentReference[oaicite:1]{index=1}
Această informație este importantă pentru colecționar.
Nu este o nouă interpretare a lui Piazzolla.
Nu este o compilație.
Este concertul din 1983, readus într-o ediție modernă AudioNautes, pornind de la materialul analog asociat sesiunii originale.
UHQCD – ediția japoneză premium
UHQCD – Ultimate High Quality Compact Disc este formatul ales pentru această ediție.
Discul este fabricat în Japonia și este complet compatibil cu playerele CD convenționale.
Tehnologia UHQCD utilizează un proces de fabricație diferit față de CD-ul convențional, fiind concepută pentru o reproducere foarte precisă a informației digitale. :contentReference[oaicite:2]{index=2}
Pentru un album live precum Live in Lugano 1983, acest lucru este cu atât mai interesant cu cât muzica depinde enorm de microdinamică, atac și separarea dintre instrumente.
Un album în care tango-ul devine altceva
Poate cea mai bună descriere a lui Piazzolla este că nu a încercat să distrugă tango-ul.
A încercat să-i arate cât de mult poate deveni.
În mâinile sale, tango-ul poate fi dans.
Poate fi jazz.
Poate fi muzică de cameră.
Poate fi dramatic.
Poate fi melancolic.
Poate fi agresiv.
Și poate fi profund personal.
Live in Lugano 1983 surprinde toate aceste fețe într-un singur concert.
Tracklist
- Adios Nonino – 9:24
- Escualo – 3:42
- Invierno Porteño – 7:08
- Libertango – 4:56
- Biyuya – 6:26
- Fracanapa – 4:18
- Lunfardo – 6:09
- Revirado – 3:44
- Caliente – 5:14
- Decarisimo – 3:09
- Milonga del Angel – 6:34
- Muerte del Angel – 3:10
- Resurreccion del Angel – 6:30
Lista de 13 piese confirmată pentru ediția AudioNautes AN-2309-UHQ. :contentReference[oaicite:3]{index=3}
Detalii ediție
| Album | Live in Lugano 1983 |
|---|---|
| Artist | Astor Piazzolla and His Tango Quintet |
| Label | AudioNautes Recordings |
| Catalog | AN-2309-UHQ |
| EAN | 8690101057274 |
| Format | 1× UHQCD Stereo |
| Ediție | Limitată și numerotată |
| Fabricat | Japonia |
| Sursă | Master analog / copie a sursei master originale |
| Înregistrare | Live, Lugano, 1983 |
| Lansare originală | 1992 – Ermitage ERM 124 ADD |
| Piazzolla | Bandoneon |
| Pablo Ziegler | Pian |
| Fernando Suárez Paz | Vioară |
| Oscar López Ruiz | Chitară |
| Héctor Console | Contrabas |
| Gen | Nuevo Tango / Jazz / Latin |
| Piese | 13 |
De ce merită în colecția unui pasionat de muzică și Hi-Fi?
Live in Lugano 1983 este mai mult decât o colecție de compoziții celebre ale lui Astor Piazzolla.
Este o fotografie sonoră a unui moment important din istoria tango-ului.
Un moment în care tango-ul nu mai era doar muzică de dans, ci devenise o formă sofisticată de expresie artistică.
Ai „Adios Nonino”, una dintre cele mai personale compoziții ale lui Piazzolla.
Ai „Libertango”, declarația de independență a Nuevo Tango.
Ai „Milonga del Angel”, „Muerte del Angel” și „Resurreccion del Angel”, care demonstrează latura dramatică și lirică a compozitorului.
Și ai un cvintet în care fiecare instrument are un rol esențial.
Ediția AudioNautes adaugă experienței un element important pentru colecționari: UHQCD japonez, ediție limitată și numerotată, realizată din sursa analogică asociată masterului original. :contentReference[oaicite:4]{index=4}
Un titlu esențial pentru iubitorii de Piazzolla, tango și muzică latino-americană, dar și pentru orice pasionat de Hi-Fi care vrea să audă un cvintet live cu energie, atac, textură și o extraordinara varietate de culori sonore.
Recenzii
Clear filtersNu există recenzii până acum.