Dragă cititorule, săptămâna aceasta voi publica poate cel mai interesant review dintre câte am scris până acum pe acest site. Voi pune lupa pe un aparat ce strigă „high-end audio” cu toată puterea, un aparat extrem de exclusivist, care nu este pentru oricine.

Nu îl voi lăuda, nu îți voi spune că ai nevoie de el. Ci doar îl voi analiza atent, îl voi privi din toate unghiurile posibile și imposibile și voi recunoaște că să îl am în sistemul meu de referință pentru mai bine de o lună a fost chiar un privilegiu. Și, pe calea aceasta, le mulțumesc prietenilor de la Audio Enterprise, care au făcut posibil acest review și mi-au dat posibilitatea să îți transmit și ție povestea petrecută alături de acest aparat.

Acesta se numește The Bespoke Audio Company Preamplifier și este unul dintre cele mai exclusiviste preamplificatoare pasive construite la ora actuală. Da, ai auzit bine, traseul său audio este complet pasiv. Nu există un etaj activ de amplificare în calea semnalului. Folosește două transformatoare masive, câte unul pentru fiecare canal, pentru realizarea controlului de volum, într-un singur preamplificator fiind utilizați, în total, aproximativ 1,6 km de conductor pentru bobinarea acestora.

De aceea, The Bespoke Preamplifier rămâne una dintre cele mai pure alegeri pe care le poți face pentru un sistem audio la ora actuală, nu colorează, nu luminează, nu întunecă, ceea ce primește dă mai departe către amplificatorul de putere, oferind o puritate a sunetului pe care, recunosc, nu am mai auzit-o până acum.

Însă cum se compară el cu un preamplificator clasic? Care sunt avantajele lui? Pentru cine este destinat? Merită cele aproape 20.000 de euro? Hai să vedem mai jos toate concluziile mele. Tot ce trebuie să faci este să te lași pradă textului meu.

PROFIL DE COMPANIE: THE BESPOKE AUDIO COMPANY

The Bespoke Audio Company este, în esență, povestea a doi oameni, Harry O’Sullivan și Lucy Gastall, care au lucrat ani buni împreună în industria audio înainte să decidă că vor să facă lucrurile exact în felul lor. Amândoi veneau deja cu experiență serioasă în proiectarea și construcția transformatoarelor audio și a preamplificatoarelor pasive, inclusiv din perioada petrecută la Music First Audio, iar în 2013 au înființat propria companie, tocmai pentru a avea libertatea de a împinge această idee până la capăt, fără compromisuri.

Harry vine din zona audio profesională, a lucrat ani întregi ca inginer de sunet la concerte, de la cluburi mici până la festivaluri, cântă la chitară și continuă chiar și astăzi să lucreze în industria concertelor și cea a înregistrărilor. Lucy este aproape contraponderea perfectă: are o obsesie declarată pentru design, execuție, obiecte frumoase și lucruri făcute cum trebuie, colecționează antichități, restaurează mașini clasice împreună cu tatăl ei și, foarte important pentru povestea Bespoke, este implicată direct în construcția aparatelor, inclusiv în bobinarea transformatoarelor.

Din combinația aceasta se naște aproape inevitabil filosofia companiei: Harry aduce în ecuație auzul fin al celui ce a stat toată viața lângă muzica live, dar și experiența tehnică acumulată în zona transformatoarelor, iar Lucy aduce perfecționismul de execuție și atenția aproape obsesivă pentru fiecare detaliu.

Este interesant că nu au construit o gamă cu zece modele și nici nu par interesați să o facă. Au ales să construiască un singur preamplificator și să îl facă diferit pentru fiecare proprietar. Compania este deținută și operată de ei doi, iar atelierul lor din Hastings, pe coasta de sud a Angliei, pe care îl poți observa în imaginea de mai sus, funcționează exact ca imaginea romantică a unui mic atelier britanic de high-end audio: puțini oameni, foarte multă muncă manuală și o relație directă între cel care construiește aparatul și cel care îl va asculta. Până la urmă, poate tocmai acesta este lucrul care mă atrage cel mai mult la The Bespoke Audio Company: atunci când cumperi un Bespoke, nu cumperi ceva ieșit de pe o linie de producție, cumperi ceva construit, practic, de doi oameni pasionați, de Harry și de Lucy.

EXPERIENȚA BESPOKE – CONSTRUIT PENTRU UN SINGUR PROPRIETAR

De fapt, dragă cititorule, fix aceasta este chestiunea care îi separă pe cei de la The Bespoke Audio Company de mulți alți producători. La Bespoke, lucrurile se desfășoară complet diferit. Atunci când un client își exprimă dorința de a cumpăra un preamplificator Bespoke, începe, de fapt, un dialog între acesta și cei doi, Harry și Lucy, aceștia pornind de la a înțelege exact ce își dorește viitorul proprietar și, foarte important, în ce sistem va ajunge aparatul.

Urmează discuții, propuneri, variante. Aproape totul poate fi customizat la un preamplificator Bespoke: culoarea carcasei, finisajul, materialele utilizate, lemn sau nu, esența de lemn, materialele și finisajele inelelor de pe capac, dar și cele din jurul selectorului de sursă și al celui de volum. Se poate ajunge inclusiv la gravuri personalizate și la denumiri proprii pentru fiecare intrare, astfel încât aparatul final să fie realmente al celui care l-a comandat. Bespoke afirmă clar că opțiunile oferite de configuratorul online reprezintă doar punctul de plecare, fiind posibile chiar și modificări mult mai ample, inclusiv carcase cu dimensiuni speciale.

Există nenumărate opțiuni, inclusiv un capac transparent, finisaje metalice exotice sau lemn real utilizat pentru capacul superior, așa cum se poate vedea și în imaginea de mai jos. Au existat chiar clienți pentru care Bespoke a importat exact furnirul dorit, compania orientând fibra lemnului după preferințele proprietarului, doar pentru ca preamplificatorul să se potrivească perfect cu restul sistemului.

Însă tot „bespoke” este și designul tehnic. Harry va petrece timp considerabil cu clientul final pentru a înțelege exact în ce sistem va fi integrat viitorul preamplificator, ce surse va utiliza, ce amplificatoare de putere va conduce și ce anume își dorește proprietarul de la întreaga configurație. Aici aș face însă o precizare: nu este vorba doar despre faptul că fiecare aparat primește pur și simplu o impedanță de intrare și de ieșire făcută la comandă, ci mai degrabă despre alegerea configurației tehnice potrivite, astfel încât noul preamplificator să lucreze corect cu sistemul clientului.

Pe partea tehnică pot fi alese combinațiile dintre intrări și ieșiri RCA sau XLR, Bespoke oferind șase intrări stereo și două ieșiri ce pot fi configurate fie balanced, fie single-ended. Pot fi alese transformatoare și cablaj intern realizate fie din cupru, fie din argint cu puritate 99,99%, Bespoke subliniind că versiunea pe argint nu este considerată neapărat una „superioară”, ci pur și simplu o alternativă care poate funcționa diferit în funcție de sistem. Se poate opta pentru versiunea standard 0 dB, dar și pentru configurația +6 dB, atunci când sistemul are nevoie de un nivel de semnal suplimentar, acesta fiind obținut tot prin transformatoare, fără introducerea unui etaj activ de amplificare. Pot fi alese tipurile de conectori, configurația de grounding, denumirile și gravurile intrărilor și, dacă cerințele clientului depășesc opțiunile obișnuite, Harry și Lucy spun foarte simplu că posibilitățile sunt practic nelimitate.

Astfel, abia după ce toate aceste detalii de proiectare sunt stabilite și clientul aprobă configurația finală, începe efectiv producția. Și nici aici relația cu proprietarul nu se întrerupe. Acesta primește actualizări săptămânale, fotografii ale carcasei, gravurilor și componentelor sale, iar în momentul în care Lucy bobinează transformatoarele primește chiar o filmare cu propriile transformatoare în timp ce sunt realizate. Spre final sunt trimise fotografii ale aparatului aproape terminat, rezultate ale testelor, iar preamplificatorul trece prin rodaj și audiții înainte de expediere. La final, proprietarul primește inclusiv un manual personalizat al propriului aparat. În mod normal, tot procesul de fabricație durează aproximativ șase săptămâni.

Trebuie să recunosc că documentarea asupra procesului de producție al acestui preamplificator și asupra filosofiei The Bespoke Audio Company m-a fascinat până la refuz. Nu am întâlnit până acum un producător atât de pasionat de ceea ce face, de personalizarea produsului său după nevoile și alegerile clientului și, la final, de o atenție atât de specială acordată fiecărui detaliu. Fascinant!

CARE ESTE PRINCIPIUL DE FUNCȚIONARE AL UNUI PREAMPLIFICATOR PASIV?

În perioada aceasta am postat mult în mediul online despre acest preamplificator pasiv, iar reacțiile au fost cel puțin interesante. De aceea, simt nevoia să clarificăm puțin cum funcționează, de fapt, un preamplificator pasiv și, mai ales, ce este diferit în cazul lui Bespoke.

Tehnologia din spatele unui astfel de preamplificator pasiv nu a fost inventată de Harry sau de Lucy, ea există de multă vreme în domeniul High-End audio, fiind o soluție consacrată și preferată de mulți audiofili. Mai degrabă am putea spune că Harry și Lucy au perfecționat această abordare și au adus pe lume unul dintre cele mai exclusiviste preamplificatoare pasive, de altfel, așa cum observam mai sus, singurul lor produs, dar disponibil în multe variante și combinații.

Revenind la ideea de funcționare, trebuie să pornim de la ceva foarte simplu. Sursele moderne, un DAC, un CD player sau un streamer, oferă în general deja suficient nivel de semnal pentru a conduce un amplificator de putere până la niveluri foarte ridicate. De cele mai multe ori, preamplificatorul nu trebuie să creeze mai mult semnal, ci, din contră, să îl reducă până la nivelul la care vrem să ascultăm. Un preamplificator activ clasic face acest lucru prin controlul volumului, dar în traseul său există și circuite electronice active, utilizate pentru gain, buffering sau adaptarea semnalului. The Bespoke Preamplifier elimină complet această parte activă din traseul semnalului și folosește în schimb transformatoare speciale pentru controlul volumului, ceea ce în lumea audio poartă numele de TVC, Transformer Volume Control.

Practic, semnalul provenit de la sursă intră în transformator, iar selectorul de volum alege unul dintre diferitele puncte ale înfășurării acestuia. Fiecare poziție lasă la ieșire un anumit nivel al semnalului. În cazul Bespoke există 46 de trepte discrete, întinse pe o plajă de 67,5 dB, fiecare pas modificând nivelul cu 1,5 dB. Cu cât cobori volumul, cu atât transformatorul atenuează mai mult semnalul. În configurația standard, atunci când controlul este la maximum, transformatorul ajunge la un raport de 1:1, adică nu există gain suplimentar.

Transformatorul nu se ocupă însă doar de volum. Aici se află unul dintre marile avantaje ale acestei soluții. El contribuie și la adaptarea impedanței dintre sursă și amplificatorul de putere, reducând una dintre problemele clasice ale preamplificatoarelor pasive pur rezistive, care, într-un sistem nepotrivit, pot pierde din dinamică sau pot modifica răspunsul în frecvență. Tot transformatoarele îi permit să lucreze cu interconecturi foarte lungi, să conducă două amplificatoare simultan și chiar să transforme un semnal RCA într-un semnal XLR balansat sau invers.

Poate cea mai simplă modalitate de a înțelege acest preamplificator este aceasta: preamplificatorul Bespoke nu încearcă să ia semnalul de la sursă și să îl amplifice din nou. Îl primește, îi controlează nivelul, îl adaptează electric la ceea ce urmează după el și apoi îl trimite către amplificatorul de putere, toate acestea fără niciun circuit electronic activ în traseul semnalului.

Și aici apare, de fapt, întrebarea fundamentală pe care o ridică un asemenea aparat: dacă sursa mea oferă deja suficient semnal, mai am nevoie ca preamplificatorul să îl amplifice încă o dată? Harry și Lucy răspund acestei întrebări printr-o filozofie foarte simplă: dacă nu ai nevoie de gain, atunci poate că cea mai bună soluție este să nu îl introduci deloc. În loc să adauge ceva semnalului, Bespoke încearcă să îl controleze intervenind cât mai puțin asupra lui. Este o abordare extrem de puristă, dar, după cum vom vedea mai târziu în capitolul despre sunet și cel de teste, vine și cu niște particularități foarte interesante în felul în care interacționează cu restul sistemului.

EXEMPLARUL DE TEST ÎN CULOARE „MIDNIGHT BLUE”

Unitatea aceasta pe care o poți vedea în fotografii, în culoarea Midnight Blue, am primit-o într-o bună dimineață de la un om tare drag mie, Gabriel Gropescu de la Audio Enterprise, dealer-ul The Bespoke Audio Company din România, cei care au făcut legătura dintre mine și Bespoke și, de altfel, cei ce au făcut posibil acest review.

Pe Gabriel l-am primit cu brațele deschise, ca întotdeauna. A urmat o cană bună de ceai verde și o discuție de zile mari, așa cum avem de fiecare dată. Însă, de data aceasta, Gabriel nu sosise singur, ci adusese cu el un flight case.

Este interesant că acesta nu arată ideal, putându-se observa ușor că făcuse ceva drumuri la viața lui. Ulterior am aflat că acest exemplar de Bespoke Preamplifier în Midnight Blue a călătorit serios în jurul lumii, făcându-și veacul prin multe showroom-uri și sisteme de test, stând sub lupa multora din industrie. Așa că, în acel moment, nu am putut decât să fiu onorat de privilegiul de a-l testa și eu, mai ales că strânsese atât de multă energie din jurul lumii.

Exemplarul primit de mine la test poartă numărul de serie BLUE DEMONSTRATION FIVE și este, după cum îi spune și numele, unul dintre exemplarele demo Bespoke. A fost proiectat și construit manual de Lucy Gastall și Harry O’Sullivan în 2018. Configurația sa particulară este una foarte interesantă: dispune de șase intrări, dintre care trei sunt XLR balansat, echipate cu conectori Furutech FT-786M-R placați cu rodiu, două sunt single-ended RCA, realizate cu conectori WBT 0210 CuMSR Topline Nextgen, iar cea de-a șasea este o intrare dedicată Home Theatre Bypass. Aceasta din urmă este cablată direct către ieșiri, ocolind complet transformatoarele și controlul de volum, ceea ce permite integrarea preamplificatorului într-un sistem Home Cinema.

La ieșire avem o conexiune balansată, dotată cu o pereche de conectori XLR Furutech FT-785F-R placați cu rodiu, și o conexiune single-ended RCA WBT Nextgen. Controlul volumului oferă 46 de trepte discrete, în incremente de câte 1,5 dB, pe o plajă de 67,5 dB, până la 0 dB, aparatul fiind dotat cu o telecomandă ce acționează mecanic selectorul de volum. De asemenea, acesta dispune și de funcție ground lift pentru ieșiri.

Din punct de vedere estetic, exemplarul meu este finisat într-un albastru anodizat Sanodure BLUE G, Dark Shade, Midnight Blue, așa cum este numit în catalogul Bespoke, cu inelele și inserțiile butoanelor placate cu crom și accente decorative placate cu aur.

UNBOXING ȘI PRIMELE IMPRESII

Atunci când deschizi flight case-ul de care pomeneam mai sus, ești întâmpinat imediat de o miriadă de lucruri interesante. Simți de parcă ai primit ceva prețios de la un bun prieten, care ți l-a împachetat cu mult drag și ți-a lăsat înăuntru niște bilețele explicative.

Și chiar așa și este, cutia chiar conține bilețele, în primul rând o scrisoare scrisă de mână, adresată proprietarului și semnată de Harry și Lucy. Apoi, în partea stângă vei observa un manual format din coli pătrate, ce pornesc cu un mesaj scris de Harry și Lucy, un mesaj complet „bespoke” și el, ce ți se adresează ție direct și îți explică totul despre aparatul tău.

Pe aceste cartoane vei descoperi, pe lângă povestea din spatele The Bespoke Audio Company, detaliile sale tehnice, detalii de utilizare, rolul comutatoarelor ground lift, schema conexiunilor de pe spate, dar și măsurători în amănunt: Lindos Test, Pre-amplifier Test și Transformer Test, toate aprobate personal de Harry O’Sullivan.

Interesant este și cartonașul despre garanție. Aici citim, cuvânt cu cuvânt: „The Bespoke Audio Company va repara sau înlocui, la discreția noastră, acest produs, fără costuri, dacă se poate demonstra că acesta s-a defectat din cauza execuției sau a materialelor necorespunzătoare. Această garanție este valabilă pe întreaga durată de viață a preamplificatorului, dar este limitată la proprietarul original.”

În cutie mai descoperim un set de mănuși de bumbac, telecomanda și alimentatorul său, precum și un bănuț special și el, necesar pentru a desface capacul superior al aparatului. Bineînțeles că, pe lângă toate acestea, descoperim și aparatul în sine, atent împachetat într-un săculeț de catifea. Ceea ce te uimește prima și prima dată este nivelul foarte ridicat al finisajelor, iată un zoom:

Mai jos, preamplificatorul văzut din lateral:

Pe partea inferioară descoperim butoanele rocker switch, atent amplasate lângă picioarele din pâslă. Acestea permit activarea funcției ground lift separat pentru fiecare dintre cele două ieșiri, fiind utile pentru eliminarea eventualelor ground loops și a zgomotului asociat acestora. Foarte interesante sunt, de asemenea, picioarele acestea din pâslă cu care vine dotat preamplificatorul, o pâslă densă, consistentă. Mi-a plăcut mult felul în care îl așază pe Bespoke Preamplifier pe masă.

Mai jos putem observa selectorul de sursă:

Și butonul de volum, așezat simetric în dreapta:

Exemplarul meu era dotat cu telecomandă pentru controlul volumului și este interesant că aceasta are aceeași culoare ca și restul aparatului:

Telecomanda este masivă, bine realizată, grea și dispune de doar două butoane: mai tare și mai încet. Este interesant că sistemul de telecomandă este singura parte a preamplificatorului care necesită alimentare externă. În imaginea de mai jos poți observa chiar sursa realizată de cei de la Bespoke special pentru alimentarea motorului care acționează din interior selectorul de volum. Mi s-a părut interesant peste măsură că, deși nu are efectiv niciun aport în traseul audio, această sursă este liniară.

Este interesantă funcționarea butonului de volum atunci când este acționat de telecomandă. Acesta nu are o mișcare fluidă, așa cum suntem învățați de la aparatele clasice cu volum motorizat, ci are o mișcare sacadată, selectorul deplasându-se în incrementele de 1,5 dB despre care discutam mai sus. Este de-a dreptul interesant să ai un preamplificator complet pasiv în traseul audio, care se alimentează separat doar pentru a permite telecomenzii să aibă această „mână” de la distanță și să miște butonul de volum. Fascinant.

Mai departe, analizând atent aparatul, rămâi efectiv uimit de nivelul de detaliu și de calitatea finisajelor, mă întorc iar și iar la acest aspect. Spre exemplu, dacă dai jos capacul superior și te uiți în interior, poți observa că mănunchiul de cabluri din stânga este susținut pe peretele lateral de un mic strap din piele. Toate acestea sunt executate milimetric, la o calitate fascinantă, unde mai pui că se întâmplă în interior, acolo unde nu vede nimeni.

DETALII TEHNICE

Din punct de vedere tehnic, The Bespoke Preamplifier este un line controller pasiv construit în jurul unor transformatoare de atenuare bobinate manual de Lucy, fără componente active în traseul semnalului. Controlul nivelului este realizat în 46 de trepte discrete de câte 1,5 dB, pe o plajă totală de 67,5 dB, de la atenuarea maximă până la 0 dB, configurația standard având la nivel maxim un raport al transformatorului de 1:1. Exemplarul meu, BLUE DEMONSTRATION FIVE, este chiar această versiune 0 dB, iar măsurătorile individuale care îl însoțesc indică un răspuns în frecvență de 10 Hz – 30 kHz, ±0,2 dB, respectiv 1 Hz – 140 kHz, ±3 dB, o diferență de fază între canale de 0 grade și un nivel maxim de intrare de 30 V înainte de saturarea transformatoarelor. Aparatul măsoară numai 305 × 345 × 110 mm, dar cântărește nu mai puțin de 14 kg, o bună parte din această masă venind din transformatoare și din construcția mecanică extrem de serioasă.

Bespoke declară că într-un singur preamplificator intră 442 de componente, aproximativ 1,6 km de conductor pentru bobinarea transformatoarelor, 55 m de cablaj intern, 7,5 kg de elemente ale carcasei și aproximativ 200 g de ceară de albine, aceasta din urmă fiind utilizată în construcția transformatoarelor. În funcție de configurația comandată, înfășurările transformatoarelor și cablajul intern pot fi realizate din cupru sau din argint cu puritate 99,99%, iar Bespoke oferă și o versiune cu +6 dB gain, obținută tot pasiv, prin modificarea raportului transformatorului la 1:2.

Privind panoul posterior al exemplarului meu, înțelegem și mai bine caracterul complet custom al unui Bespoke. BLUE DEMONSTRATION FIVE dispune de șase intrări stereo, dintre care trei balanced XLR, inscripționate CD, PHONO și DAC, două unbalanced RCA, TUNER și TAPE, plus o intrare balanced XLR H/T, dedicată funcției Home Theatre Bypass. Trebuie să precizez că denumirile CD, PHONO, DAC etc. sunt pur și simplu gravurile personalizate ale intrărilor, intrarea PHONO neincluzând un etaj phono propriu-zis, ci fiind destinată conectării unui phono preamplifier extern. La ieșire avem două perechi stereo: ONE, XLR balansat, și TWO, RCA single-ended, transformatoarele Bespoke permițând inclusiv utilizarea unei intrări RCA cu ieșire XLR sau invers.

Intrarea Home Theatre este însă cazul special: atunci când aceasta este selectată, semnalul trece direct către ieșiri, ocolind atât transformatoarele, cât și controlul de volum, ceea ce permite integrarea lui Bespoke într-un sistem Home Cinema fără ca acesta să intervină asupra nivelului stabilit de procesorul sau receiverul AV. Alimentarea externă de 12 V prezentă pe aparat deservește exclusiv sistemul de telecomandă și motorul care acționează selectorul de volum, traseul audio rămânând complet pasiv.

Elementul definitoriu al acestui preamplificator îl reprezintă transformatoarele sale, pe care, în esență, le putem vedea ca pe două inimi ale sale, așa cum aveau celebrii Time Lords din Doctor Who. Astfel, sub cele două capsule albastre masive din imagine se află aceste inimi ale preamplificatorului Bespoke: o pereche de transformatoare de atenuare multi-tap, proiectate de Harry și Lucy și bobinate manual în propriul lor atelier din Hastings. Transformatoarele sunt construite în perechi și trebuie să fie practic identice, motiv pentru care sunt măsurate în diferite etape ale procesului de fabricație, după cum spuneam, Lucy fiind cea care realizează personal bobinarea fiecăruia.

În cazul exemplarului meu, înfășurările sunt realizate din conductor de cupru de înaltă puritate, Bespoke folosind pentru un singur preamplificator aproximativ 1,6 kilometri de conductor numai pentru bobinarea transformatoarelor. Acestea sunt realizate pe bobine construite special pentru Bespoke și folosesc miezuri supradimensionate, una dintre consecințe fiind rezerva enormă înainte de saturație, documentația exemplarului meu indicând un nivel maxim de intrare de nu mai puțin de 30 V.

Dimensiunile lor au devenit, de fapt, atât de mari în timpul dezvoltării produsului, încât Harry și Lucy nu au mai găsit pe piață capsule de ecranare potrivite și au ajuns să își comande propriile carcase din Mu-Metal. Transformatoarele sunt apoi înglobate în ceară naturală de albine, aleasă în locul cerurilor pe bază de petrol pentru protejarea înfășurărilor pe termen lung.

RIDICÂND CAPOTA

Capacul superior se poate detașa ușor, desfăcând un șurub ce se regăsește pe partea inferioară a aparatului. Spre rușinea mea, nu am descoperit bănuțul inclus în flight case, bespoke și acesta, și am folosit un bănuț românesc de 10 bani pentru a desface capacul:

După ridicarea capotei, observi că structura este surprinzător de aerisită și aproape simetrică. În partea din față-stânga se află selectorul de sursă, în timp ce în dreapta avem selectorul de volum, împreună cu mecanismul și motorul care îl acționează atunci când folosim telecomanda. Centrul aparatului este dominat de cele două transformatoare masive, câte unul pentru fiecare canal, iar în partea din spate vedem conectorii de intrare și ieșire montați direct pe panou. Între toate acestea circulă fasciculele de cablaj intern, legate și organizate manual, fără plăci electronice ample, fără sursă de alimentare internă și fără etaje active în traseul audio care să ocupe interiorul. Privit astfel, Bespoke este aproape brutal de simplu ca arhitectură: selectoare, două transformatoare, cablaj și conectică, totul dispus foarte curat și cu trasee cât mai directe.

În imaginea de mai jos avem ocazia să privim cu adevărat, la microscop, felul în care este construit Bespoke. Selectorul de sursă pare aproape o mică piesă de ceasornicărie, cu zeci de contacte și conexiuni realizate manual în jurul lui. Iar cablajul este, sincer, extrem de old-school: firele albe sunt grupate, ordonate și legate manual cu șnur roșu, nu prinse în mănunchiuri cu banale coliere de plastic.

Mai jos avem selectorul de volum, integrat la fel de atent, cu fiecare conexiune realizată și organizată manual în jurul lui. În spatele ansamblului putem observa și motorul care acționează mecanic selectorul atunci când folosim telecomanda, fără ca semnalul audio să treacă printr-un control electronic de volum. Practic, telecomanda nu face decât să rotească selectorul așa cum l-am roti și noi cu mâna. Iar, din nou, cablajul spune toată povestea construcției Bespoke: trasee individuale, fire marcate și grupate cu același șnur roșu, totul executat aproape obsesiv de ordonat.

Și în partea din spate observăm aceeași filozofie de construcție: fiecare conector este cablat individual, traseele sunt scurte și foarte ordonate, iar fasciculele de fire sunt grupate manual cu același șnur roșu. Nimic nu pare aruncat sau lăsat la întâmplare, până și zona aparent banală a conecticii păstrează aceeași atenție aproape obsesivă pentru detaliu.

INSTALARE ȘI SYSTEM MATCHING

Dragă cititorule, după ce l-am integrat pe Bespoke Preamplifier în câteva sisteme, pot să îți spun că, la prima vedere, integrarea sa poate părea extrem de ușoară, însă, în realitate, lucrurile sunt mult mai complexe.

Principala caracteristică aici este că, pentru traseul audio, scăpăm de un cablu în plus, anume cablul de alimentare. Așadar, instalarea sa chiar poate părea complet banală: conexiune către amplificatorul de putere și conexiune către sursă, apoi Bespoke Preamplifier este plug & play. Nu are buton de power pentru secțiunea audio, pur și simplu funcționează.

În fotografia de mai jos poți observa sistemul meu principal de test, unde l-am avut instalat cel mai mult pe Bespoke Preamplifier: boxe Rose-Handwerk Vitesse Wave, amplificator de putere Moon 330A, DAC Denafrips Pontus 15th și streamer Eversolo DMP-A10, în adiție două REL T/5x și o rețea atent integrată cu un LHY SW-6.

Însă, în fapt, dat fiind că nu colorează sunetul în niciun fel și nu are un etaj activ de buffering sau amplificare în traseul semnalului, Bespoke Preamplifier este mai dificil de integrat decât ai crede. Principala chestiune este faptul că, fiind complet pasiv în traseul audio, acesta este mult mai dependent de sunetul aparatelor tale, DAC, streamer și power amp, dat fiind că efectiv le interconectează fără a stabiliza sau colora sunetul în vreun fel. Dacă vreuna dintre aceste componente are o voce mai aparte, atunci o vei simți imediat.

Acestea sunt, în esență, chestiunile la care trebuie să fii atent la instalarea unui Bespoke Preamplifier:

• The Bespoke Audio Company se implică enorm în analiza sistemului tău și îți va furniza un preamplificator configurat astfel încât să se potrivească cât mai bine în sistemul tău.
• Exact așa a fost și în cazul meu, atât Harry de la Bespoke, cât și Gabriel de la Audio Enterprise au analizat bine înainte în ce sistem îl voi integra pe Bespoke Preamplifier. Pentru mine, acesta a fost un indiciu puternic că oamenilor ăstora le pasă ce se întâmplă cu produsele lor.
• În esență, gain structure-ul este cheia. Preamplificatorul pe care l-am avut la test este versiunea 0 dB, adică nu oferă gain suplimentar. Trebuie ca sursa să ofere suficientă tensiune, iar power amp-ul să aibă o sensibilitate potrivită pentru a ajunge la nivelul dorit.
• Poziția volumului spune multe. Dacă ajungi foarte aproape de 0 dB și încă ai nevoie de volum, combinația sursă-power amp poate beneficia de versiunea Bespoke +6 dB.
• Matching-ul de impedanță, tehnologia TVC este mult mai tolerantă decât un preamplificator pasiv pe bază de rezistențe. Însă, chiar și așa, impedanța sursei, impedanța de intrare a amplificatorului, împreună cu cablurile, creează o ecuație care poate furniza echilibru sau nu.

În sistemul meu, totul a decurs perfect, preamplificatorul s-a potrivit atât cu Moon-ul meu 330A, cât și cu Denafrips Pontus 15th, oferindu-mi un nivel de volum plăcut cu selectorul undeva pe la jumătate. În cazul în care selectorul de volum ar ajunge aproape de maxim și sunetul ar rămâne tot prea încet, acesta ar fi un indiciu că ai putea avea nevoie de varianta +6 dB gain.

CUM SUNĂ PREAMPLIFICATORUL BESPOKE?

Însă să nu te mai țin în suspans și să îți dau câteva concluzii despre sunetul lui Bespoke Preamplifier. Întâi îți spun că nu mai ascultasem în sistemul meu niciun preamplificator pasiv până acum, ci doar preamplificatoare clasice, active. Iar, în cazul lor, lucrurile sunt clare, preamplificatorul este inima unui sistem și câte preamplificatoare au trecut pe la mine, atâtea tipuri de sunet am auzit. Fiecare colora sunetul în felul lui, unele plăcut, altele mai puțin plăcut, unele erau mai basoase, altele erau mai holografice, fiecare cu personalitatea lui. Și, ce să faci, am înțeles perfect că vocea într-un sistem o dai din preamplificator, după propriul tău gust.

Acestea au fost concluziile cu care porneam la drum înainte de Bespoke. Însă, după Bespoke, lucrurile stau foarte diferit. Cumva, după ce asculți un preamplificator Bespoke, toate aceste concluzii precedente rămân valabile doar într-o zonă a lor, pentru că, vrei sau nu vrei, un preamplificator pasiv bun, cum este Bespoke, deschide noi făgașe pentru noi concluzii. Realizezi că tot ceea ce știai până aici în ceea ce privește preamplificatoarele este incomplet. Bespoke Preamplifier tocmai ce ți-a deschis noi orizonturi.

Alegoric, un preamplificator activ care sună bine, așa cum îți place, colorat pe gustul tău, este ca și cum ai trăi într-un cartier gălăgios, colorat, în care mișună mii de oameni zilnic, în care nu ai liniște, dar în care ai învățat să trăiești și să îl numești acasă. Continui alegoria și spun că, mutându-te pe un preamplificator pasiv ca Bespoke, este ca și cum dintr-odată te-ai pomeni cu o moștenire substanțială ce ți-ar dărui un conac impresionant undeva în Toscana. Te-ai muta acolo și, dintr-odată, ai avea parte de o liniște absolută, niciun vecin pe zeci de kilometri, o vreme perfectă și timp cât cuprinde să faci ce îți dorești.

În momentul în care asculți muzica ta preferată pe un Bespoke Preamplifier, simți imediat o naturalețe și o ușurință a sunetului pe care nu le-ai mai auzit până atunci. De multe ori, ascultându-l pe Bespoke, am avut impresia că cei care cântă sunt acolo cu mine în cameră, pentru că creierul meu a interpretat vocile lor ca fiind voci reale, acestea sunând extrem de natural, mai real decât am auzit vreodată în camera mea.

Prezența, informația tridimensională, adâncimea în special sunt chestiuni extraordinar de bine prezentate pe un Bespoke. Nu am avut niciodată atâta adâncime în scenă așa cum am avut pe Bespoke.

Pe măsură ce asculți, îți îndrepți atenția către înregistrări naturale, în special cele live, ori concerte de jazz, voci și muzică clasică, foarte multă muzică clasică. Toate acestea sună mirific pe Bespoke Preamplifier.

Însă te vei îndepărta un pic de muzica mai rotundă, mai cu zvâc, pe care o știai de dinainte și care poate pe un preamplificator activ îți plăcea mult. Mă refer aici la unele discuri de muzică electronică, muzică reggae ori chiar unele albume cu „bas”.

Bespoke Preamplifier nu este pentru oricine, nu este pentru orice sistem și nu este neapărat pentru orice gen de muzică. Să ai un astfel de preamplificator și să vrei să asculți discografia 2Pac nu va fi neapărat fun. Va lipsi coloratura aceea din basul muzicii lui Tupac.

Nu zic că Bespoke Preamplifier nu are bas, nu are zvâc sau nu are rotunjime, însă vor fi anumite cazuri în care unii dintre voi, care v-ați construit sistemele în jurul vocii unui preamplificator, dându-l la o parte și înlocuindu-l cu unul complet neutru și lipsit de culoare, veți putea pierde imediat acel je-ne-sais-quoi al sistemului vostru. În aceste cazuri, acel preamplificator activ este acolo ca să pună culoare acolo unde ea lipsește din cauza limitărilor acelui sistem.

Bespoke Preamplifier este potrivit pentru un sistem cu adevărat High-End, care dispune deja de aceste culori din toate celelalte componente și are nevoie de un preamplificator cât mai natural și mai lipsit de adaosuri, tocmai pentru a echilibra acel sistem. Dacă nu ai culoare în sistem, Bespoke Preamplifier nu o să o aducă, atenție mare la asta.

Însă, pentru cei care au sisteme grozave, cu componente pe măsură, Bespoke Preamplifier va fi o potrivire de zile mari și va oferi un grad de naturalețe și transparență de cel mai înalt nivel. Depinde mult ce cauți, depinde mult de ce sistem ai. Cum spuneam, Bespoke Preamplifier nu este pentru oricine.

CE MUZICĂ AM ASCULTAT PE BESPOKE PREAMPLIFIER?

Încă de când am ascultat prima dată pe Bespoke Preamplifier, am știut că pe el se vor auzi cel mai bine înregistrările acelea cu suflet și cu un profund caracter live, care conțin în ele magia unui moment ce a trecut, discuri ce au nevoie de un sistem la fel de special pentru a le decoda corect. Un disc de asemenea anvergură este The Trio: Live from Chicago, un album înregistrat de Oscar Peterson Trio în 1961.

De îndată ce aud primele acorduri ale albumului, cu sunetul său specific și viu, decolez imediat de pe canapea și mă transport și eu acolo, pe Wacker Drive, în Chicago, în fața somptuoasei intrări cu uși rotative a „London House”, un club de jazz care a existat în Chicago în anii ’50 și ’60. Sunt pe loc impresionat de intrare, de cum sunt primit, de atenția la detalii care exista în acei ani, de izul profund de Beaux-Arts și îmi fac loc printre oamenii îmbrăcați în costume perfecte și doamnele aranjate frumos. Mă așez într-un loc aproape de scenă și îi văd imediat pe cei trei pe care îi știu atât de bine de pe celelalte albume ale lor.

Mă minunez de fiecare dată cât de strâns țin ochii închiși când ascult acest disc, aproape până mă dor, și doar așa, de acolo, de pe canapea, însă transpus într-un scaun din restaurantul clubului, îi „văd” pe cei trei poziționați între mese, pe scena clubului, Ed la stânga, Oscar în mijloc și Ray la dreapta, acestea fiind pozițiile lor preferate în această formulă a trio-ului, în acest fel regăsindu-i poziționați pe mai toate discurile lor. Este interesant cât de bine îi putem distinge pe cei trei ca poziție și este, de asemenea, interesant să realizăm că între piese există pauze, unele fiind chiar înregistrate în seri diferite. Asta ne putem da seama urmărind poziția lui Ray Brown, care, de la o melodie la alta, se schimbă, doar pianul și bateria rămânând fix în același loc.

Înregistrarea este una de excepție, foarte bună pe parte audio, însă extraordinar de interesantă atunci când vine vorba de capturarea momentului din 1961 în care discul a fost înregistrat. Atmosfera capturată este una extrem de sinceră și vei putea auzi oameni vorbind în extremele scenei, vei putea auzi sunet de pahare, casa de marcat cum închide sau deschide sertarul, chelneri care servesc la mese și tacâmuri care se lovesc, vei putea auzi pofta oamenilor de a mânca, dar și de a asculta trio-ul.

Spre exemplu, pe piesa numărul 2, la un moment dat, din zona barului, în partea stângă-spate, sună un telefon și cineva răspunde. Cine să fi fost la acel telefon? Un client? Cineva care făcea o rezervare? Ori poate soția barmanului, care îl întreba când ajunge acasă? Ei bine, nu vom ști niciodată cu siguranță, însă ne putem imagina, cel mai bine, că era un admirator al grupului care suna să mărturisească că, din cauza unui zbor amânat, nu a putut ajunge în seara aceea și că sună să întrebe cum este seara, cum sunt cei trei și dacă totul este bine.

La fel de interesant este și faptul că, pe mai toată durata piesei 3, un tip situat undeva în zona de stânga-mijloc a scenei, pe care îl simți între tine și interpreți, vorbește și povestește ceva peste cei ce cântă. Astfel, senzația că ești la un concert real este foarte puternică, de multe ori am avut pornirea de a mă ridica și de a-i spune vreo două tipului: „Da’ mai taci, dom’le, tu știi cine este acolo pe scenă?”.

Bespoke Preamplifier scoate în evidență toate acestea și te duce foarte aproape de a le trăi aievea, de aceea am ales să le pun împreună astăzi, Bespoke + The Trio: Live from Chicago, o potrivire de zile mari.

MATCHING DE CABLURI

Așa cum îți spuneam și în capitolele precedente, dat fiind că The Bespoke Preamplifier este atât de neutru și lipsit de culoare, cablurile interconnect devin mult mai importante decât în cazul unui preamplificator activ.

Am rămas surprins că unele dintre combinațiile consacrate, pe care le foloseam de mult timp în sistemul meu de referință, nu au mai funcționat deloc cu Bespoke Preamplifier. În combinație cu preamplificatoarele active foloseam de obicei cabluri XLR smooth și fără foarte mult detaliu, însă, ce să vezi, această rețetă nu a mai funcționat cu The Bespoke Preamplifier.

Singurul meu noroc a fost miriada de cabluri de care dispun. De, ce să-i faci, defect profesional. Așa arată unul dintre pereții camerei mele de test:

În încercarea de a găsi match-ul corect în sistemul meu cu acest preamplificator, am trecut prin mai multe tipuri de cabluri, inclusiv cabluri mai „argintate”, cum sunt Denafrips 7N01, însă acestea nu au funcționat bine, au dus sunetul într-o direcție prea transparentă pentru gustul meu, lipsită de corp.

Au continuat și alte teste, cu alte perechi de XLR-uri. Am făcut și combinații de tehnologii diferite pe traseele DAC-Pre și Pre-Power, însă niciuna dintre combinații nu m-a mulțumit. Realizasem că match-ul cu Bespoke este unul dificil și din cauza mufelor placate cu rodiu din dotarea acestuia. Da, rodiul oferă anumite avantaje, însă, în experiența mea, poate complica matching-ul.

Mi-am dat seama că am de-a face cu unul dintre acele cazuri rare în care efectiv nu voi găsi un match cu niște cabluri din dotare, că este nevoie de mai mult. L-am contactat pe Gabriel de la Audio Enterprise și pot jura că știam ce avea să spună. În nici două zile aveam la ușă două seturi de Tara Labs Air Evolution 2 XLR și, bineînțeles, de îndată ce le-am pus pe cele două tronsoane, au adus echilibrul mult căutat. În sfârșit, muzica avea corp, doar așa am putut auzi ce are de oferit cu adevărat The Bespoke Preamplifier.

Sunt sigur că mai există și alte cabluri care se potrivesc cu acest preamplificator, însă este clar că acest preamplificator high-end are nevoie de niște cabluri pe măsură. În sistemul meu au fost de preferat cabluri cu greutate pe sunet, cu corp, cu autoritate și, per total, deschise, de aceea Air Evolution 2 au fost perfecte pentru el.

DOUĂ CRITICI PE CARE NU LE VOI OCOLI

Îți spun sincer că acest review a fost foarte diferit de tot ce am făcut până acum, folosindu-mi rațiunea jurnalistică mai mult decât în alte cazuri. Publicând în social media materiale despre acest preamplificator, am fost puternic surprins de reacția comunității, aparatul fiind abordat cu multă pasiune, dar, în egală măsură, și cu multă critică.

Trecând peste tonul mai mult sau mai puțin aprins al unor comentarii, am descoperit totuși că, în esență, principalele critici care reveneau din partea mai multor persoane erau aceleași, două la număr: denumirea de „preamplificator” și posibilitatea apariției crosstalk-ului.

Așadar, mi-am zis că, dacă nu abordez jurnalistic și investigativ această situație, nu voi face cinste nici comunității și nici aparatului. Am decis, astfel, să pornesc o mică investigație jurnalistică și să analizez atât criticile venite din comunitate, cât și să ofer chiar The Bespoke Audio Company ocazia să răspundă acestora.

Mai întâi l-am contactat pe Harry O’Sullivan de la Bespoke și i-am adresat direct cele două întrebări. Ceea ce urmează mai jos reprezintă, în esență, răspunsurile și poziția lui asupra acestor două subiecte.

„Harry, spune-mi, te rog, am primit multe critici din social media că denumirea de «preamplificator pasiv» nu este corectă pentru produsul vostru, că ar trebui să se numească mai degrabă «atenuator». Ce părere ai despre asta?”

„Înțeleg de unde vine observația, însă noi considerăm denumirea de «preamplificator pasiv» perfect corectă: «pre» înseamnă, în esență, că aparatul stă înaintea amplificatorului, iar într-un sistem modern, unde sursele livrează deja semnal line-level, nu vedem rostul să amplificăm activ acel semnal doar pentru a-l atenua apoi, introducând încă o etapă ce poate aduce zgomot și distorsiune. De altfel, industria folosește de zeci de ani pentru produse ca al nostru termeni precum passive preamplifier, line stage sau line controller, iar noi considerăm că toate aceste denumiri sunt corecte.”

„De asemenea, Harry, mulți au criticat arhitectura internă a aparatului, formulând teorii cum că acel tip de cablaj favorizează puternic crosstalk-ul, adică interferența nedorită între traseele de semnal. Care este poziția voastră vizavi de această situație?”

„Este un punct mai nuanțat și, da, în orice aparat analogic care gestionează mai multe semnale există un anumit potențial de crosstalk. Orice design este, până la urmă, un echilibru între virtuți și compromisuri. În cazul nostru, felul în care am ales să realizăm cablajul poate permite teoretic apariția crosstalk-ului dacă două surse redau simultan, însă este un scenariu foarte neobișnuit în utilizarea reală și, în sute de preamplificatoare livrate și numeroase review-uri, nimeni nu a semnalat vreodată această problemă. Am putea reduce și mai mult acest risc folosind, de exemplu, cabluri ecranate, însă asta ar compromite alte obiective pe care noi le considerăm mai importante, în special transparența, neutralitatea și fidelitatea traseului de semnal. Acesta este, așadar, unul dintre compromisurile de design pe care ni le-am asumat în mod deliberat.”

După răspunsul lui Harry, a urmat partea pe care o puteam verifica eu direct: utilizarea aparatului. În mai bine de o lună de teste și în diferitele configurații în care am instalat Bespoke Preamplifier, nu am sesizat nicio problemă audibilă de crosstalk. Dimpotrivă, acesta a fost unul dintre cele mai curate și dead-silent preamplificatoare pe care le-am ascultat până acum. Asta nu infirmă posibilitatea teoretică explicată chiar de Harry, ci spune doar că, în condițiile reale în care l-am utilizat eu, fenomenul nu s-a manifestat într-un mod pe care să îl pot auzi.

În ceea ce privește denumirea, pentru mine discuția rămâne în principal una de semantică. Înțeleg argumentul celor care preferă termenul „atenuator” sau „line controller”, dar înțeleg la fel de bine și poziția Bespoke. „Passive preamplifier” este un termen consacrat în industrie, iar aparatul îndeplinește în sistem funcția pe care o asociem unui preamplificator, chiar dacă nu introduce un etaj activ de gain în traseul audio. Personal, nu consider că aici există o problemă reală a produsului, ci mai degrabă o diferență de terminologie.

Ca să îmi duc până la capăt investigația și să ofer posibilitatea de reacție ambelor părți, am revenit și către cei care ridicaseră aceste obiecții. Am fost curios, în special, câți dintre ei avuseseră ocazia să asculte efectiv un Bespoke Preamplifier. În discuțiile pe care le-am avut, nu am primit niciun răspuns afirmativ. Asta nu invalidează automat o observație tehnică sau de semantică, dar cred că este o distincție importantă atunci când trecem de la analiza unei arhitecturi pe hârtie la concluzii despre felul în care un produs se comportă și sună în utilizarea reală.

Tocmai de aceea am vrut să separ în acest articol teoria, poziția producătorului și ceea ce am putut verifica eu însumi prin audiție. Nu cred că rolul meu este să țin cu una dintre părți doar de dragul de a alege o tabără, dar cred că am obligația să trag o concluzie atunci când informațiile și experiența de test îmi permit acest lucru. Iar, în cazul de față, criticile au meritat investigate, răspunsurile Bespoke au meritat ascultate, iar experiența mea efectivă cu aparatul a fost cea care, în final, mi-a format opinia.

Îmi este teamă că, uneori, noi, audiofilii, ne grăbim să tragem concluzii bazate mai degrabă pe preconcepții decât pe experiența directă. Desigur, putem analiza o arhitectură, putem discuta principii tehnice și putem ridica întrebări perfect legitime înainte de a asculta un aparat. Însă, atunci când vrem să tragem concluzii despre felul în care acesta se comportă într-un sistem real, experiența empirică trebuie să rămână parte din ecuație. Cred că preconcepția este unul dintre cei mai mari dușmani ai audiofilului.

UN PONT AUDIOFIL – PREAMPLIFICATOR PASIV VS. ACTIV: CE CÂȘTIGI ȘI CE PIERZI?

Dragă cititorule, după mai bine de o lună petrecută cu Bespoke Preamplifier, mi-am dat seama că întrebarea „preamplificator pasiv sau activ?” nu are un răspuns de tipul bun sau rău. Sunt două filosofii diferite și, în esență, alegerea depinde enorm de sistemul tău și de ceea ce dorești să obții. Un preamplificator activ poate să fie chiar inima sistemului, să îi ofere corp, greutate, culoare și acel je-ne-sais-quoi pe care îl cauți, în timp ce un pasiv foarte bun încearcă să facă exact opusul: să intervină cât mai puțin și să îți arate ceea ce există deja în sursă, amplificator și înregistrare. Exact asta am observat și cu Bespoke, care mi-a oferit un nivel extraordinar de transparență și naturalețe, dar care a devenit, în același timp, mult mai dependent de restul componentelor din sistem.

Ce câștigi cu un preamplificator pasiv bun?

• Transparență. Dispare o bună parte din vocea preamplificatorului și începi să auzi mult mai clar caracterul sursei și al power amp-ului.
• Naturalețe și liniște. Nu există un etaj activ în traseul audio care să își adauge propria voce sau zgomotul asociat acestuia. În cazul Bespoke, acesta a fost unul dintre cele mai dead-silent aparate pe care le-am avut în sistem.
• Scenă și informație tridimensională. În experiența mea, profunzimea scenei și senzația de prezență au fost fabuloase, în special pe înregistrări live, jazz, voci și muzică clasică.
• Simplitate. Nu ai cablu de alimentare pentru traseul audio, warm-up, sursă de alimentare în circuitul de semnal sau alte lucruri cu care să îți bați capul.
• Adevărul despre sistemul tău. Uneori acesta este un avantaj, alteori poate deveni o veste proastă. Un pasiv bun precum Bespoke Preamplifier scoate totul la iveală, are o sinceritate dezarmantă.

Și ce poți pierde?

• Acea senzație de autoritate oferită de unele preamplificatoare active. Într-un sistem în care sursa și amplificatorul de putere nu sunt foarte bine potrivite cu un pasiv, poți pierde o parte din senzația de autoritate și energie pe care o oferea anterior un preamplificator activ.
• Culoare și personalitate. Dacă sistemul tău se bazează pe preamplificator pentru a aduce corp, bas, căldură sau energie, eliminarea acestuia poate lăsa sistemul mai scheletic decât îl știai. Asta nu înseamnă neapărat că pasivul sună prost, ci că îți arată cum sună, de fapt, sistemul tău.
• Ușurința de integrare. Un preamplificator activ bun este, în general, mai tolerant. Cu un pasiv trebuie să fii mai atent la sursă, sensibilitatea amplificatorului, impedanțe și cabluri.
• Acea senzație de zvâc pe anumite genuri de muzică. Pe reggae, electronică, hip-hop sau alte genuri ce au un bas mai rotund și mai colorat, în anumite sisteme s-ar putea să preferi tocmai intervenția unui preamplificator activ.

SFATURI

• Nu trata Bespoke Preamplifier ca pe un aparat pe care îl poți introduce orbește în orice sistem. Lasă-i pe cei de la Bespoke să îți analizeze sistemul înainte de comandă, pentru că matching-ul dintre sursă, preamplificator și power amp este esențial.
• Fii foarte atent la gain structure. Dacă ajungi cu volumul aproape de maxim și încă simți că sistemul nu are suficient nivel, configurația +6 dB poate fi alegerea corectă în locul celei standard de 0 dB.
• Acordă o atenție foarte mare cablurilor interconnect. Bespoke este atât de transparent încât, în experiența mea, diferențele dintre cabluri au ieșit imediat la suprafață.
• Nu căuta neapărat cele mai transparente cabluri. În sistemul meu au funcționat mai bine cablurile cu corp, greutate, autoritate și deschidere decât unele foarte analitice sau „argintate”.
• Ascultă-l în propriul sistem înainte de a trage concluzii. Un preamplificator pasiv de acest nivel poate schimba complet relația dintre componente și nu este genul de aparat pe care îl poți judeca doar după specificații sau după cum sună în sistemul altcuiva.

DE BINE

• Sunet cu adevărat neutru și transparent, fără o coloratură evidentă proprie.
• Naturalitate și realism excepționale, în special pe voci, jazz, muzică clasică și înregistrări live.
• Scenă tridimensională fabuloasă, cu o profunzime pe care nu am mai auzit-o până acum în sistemul meu.
• Extrem de silențios, practic dead-silent.
• Construcție și finisaje extraordinare, cu o atenție aproape obsesivă pentru detalii și o personalizare rar întâlnită.
• Experiență de ownership cu adevărat bespoke, fiecare aparat fiind configurat în jurul sistemului și preferințelor clientului.
• Nu necesită warm-up sau alte ritualuri de pornire pentru traseul audio, acesta fiind complet pasiv.
• TVC-ul îl face mult mai versatil decât un pasiv rezistiv clasic, inclusiv în ceea ce privește matching-ul de impedanță, lungimea cablurilor și conversia RCA/XLR.

CONTRE

• Mai pretențios la system matching decât ai putea crede, în special în ceea ce privește sursa, power amp-ul și cablurile.
• Nu este o soluție universală, nu se va potrivi în orice sistem și nici oricărui ascultător.
• Nu adaugă corp, căldură sau culoare acolo unde acestea lipsesc deja în sistem.

CONCLUZIE

Am putut să îți ofer concluziile despre sunetul lui Bespoke Preamplifier trăind cu el peste o lună și purtându-l după mine prin diferite sisteme, pentru a înțelege cu adevărat ce are de oferit. Este ceva tare special la acest aparat.

Spre deosebire de unele dintre preamplificatoarele active cu care am trăit, cu acesta nu mai ai parte de ritualuri de pornire, warm-up critic și alte asemenea preocupări pentru traseul audio, ceea ce, pentru mine, este un mare avantaj.

Feeling-ul aparatului și al comenzilor este unul tare interesant, este efectiv ca și cum te-ai afla într-un Bentley vechi, din anii ’40, și ai simți acel feedback mecanic al controalelor.

Cele 46 de trepte ale volumului, fiecare de 1,5 dB, sunt efectiv o bucurie să le operezi și telecomanda în sine este o plăcere să o utilizezi. Chiar dacă traseul său audio este complet pasiv, de multe ori am simțit că Bespoke Preamplifier este mai viu decât celelalte aparate din sistem.

Rămâne extrem de interesant și procesul de fabricație prin care trece orice viitor proprietar de Bespoke Preamplifier alături de Harry și Lucy. Fiecare exemplar poate fi configurat individual, cu finisaje, dimensiuni, conectică și funcții adaptate dorințelor proprietarului.

Felul în care Harry și Lucy abordează toate acestea este foarte inedit și old-school, purtându-ne către niște vremuri apuse, când un croitor, tâmplar sau carosier de acum 100 de ani aborda lucrurile într-un mod asemănător celui în care o fac Harry și Lucy astăzi. Felul în care cei doi se implică înainte de realizarea unui preamplificator, felul în care comunică cu viitorul proprietar, rămân niște chestiuni rare pentru 2026.

La finalul acestui articol simt că îți mai sunt dator cu un răspuns la o întrebare. Întrebarea fundamentală la care simt că trebuie să răspund în acest review este: „Pentru cine este acest preamplificator?”. Iar aici o să răspund mai întâi foarte scurt: „Nu este pentru oricine”.

De aici poate și avalanșa de păreri împărțite din social media. Nu este un produs pentru orice utilizator și nici unul care va atrage orice entuziast de Hi-Fi. Se adresează în special celor mai puriști și mai pretențioși dintre noi, celor care caută un sunet cât mai transparent și natural, un preamplificator care este magic prin transparența lui, nu prin culoarea lui.

Și, până la urmă, aici intervine chiar filosofia lui Harry și Lucy, care mi-au spus în mod clar că nu vor să convingă pe nimeni de nimic. Ei preferă ca cei interesați să asculte mai întâi un aparat demo și abia apoi, dacă preamplificatorul se potrivește în sistemul respectiv, să se ia în calcul realizarea unuia cât mai… bespoke. Te las cu acest gând.

Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.